Peste tot atarna teama de sinceritate

Dragi cititori,

2009-08-28T01:39:00.000-07:00

Blogul „PESTE TOT ATARNA TEAMA DE SINCERITATE” se va muta pe serverul wordpress, sub adresa ”www.dianalarisa.wordpress.com”!
Va astept acolo cu alte povestiri despre viata, despre munte, despre cum e sa fii indragostit...si despre teama de a fi sincer.
Va multumesc ca ma cititi!

Melodia care ma face de fiecare data sa tresar...

2009-08-26T04:11:00.000-07:00

Cum e cu iubirea adevarata?

2009-08-26T03:40:00.000-07:00

Remediu la durere

2009-08-26T03:34:00.000-07:00

Cica e simplu....daca te doare capul iei un algocalmin...sau un nurofen ca e mai la moda, daca te doare urechea...pui picaturi...daca te doare piciorul...faci masaj cu unguent, daca te doare sufeltul te indragostesti din nou ca sa te doara iar, daca te doare gatul bei chestii fierbinti...daca te doare limba pentru ca ai baut chestii PREA FIERBINTI pentru ca te durea gatul, ce pana mea faci?

Datoria ta...

2009-08-24T10:58:00.000-07:00

Hai sa vorbim despre datoria ta, sau mai bine zis de dreptul de a face sau nu ceva.
Cum e cu dreptul doctorilor astora, de a tine sau nu secretul pacientilor, sau cu al preotilor...secreul spovedaniei.
Sau sa vorbim de ziaristi, e corect sa divulge intr-un super articol de prima pagina secretul celui mai bun prieten...sau mai bine sa vorbim despre politisti, sau despre ofiteri. E corect sa dea pe mana politiei prieteni....exista prietenie? sau exista doar datoria ta...de politist, de ziarist, de redactor, de ofiter....
Cum ramane cu increderea asta....se castiga? e de vanzare? 3 la 10 mii?

Tura de Fagaras: Balea-Podragu-Moldoveanu

2009-08-22T07:35:00.000-07:00

Motto: Din pacate unii trebuie sa cada pentru ca cei multi sa invete.

Se poate spune ca Fagarasul e ca un pieptene de baba, d-ala de pe vremuri de la tara, cu dinti pe ambele parti: dintii de pe versantul nordic sunt scurti, drepti si ordonati (in buna traditie transilvana), iar cei de pe versantul sudic sunt lungi, intortocheati si orientati aiurea, lucrati parca de-un Mitica. Acum, e bine de stiut ca Vistea Mare (in continuare doar “Vistea) face parte din axul central al “pieptenului”, pe cand Vistea Mica (id est “Moldoveanu”) e parte din cel mai lung “dinte” sudic. Totusi, intre Vistea si Moldoveanu e doar o jumatate de ora de mers, ceea ce-i nimic, la scara Fagarasului....dar hai sa dam curs povestii...

Acum un an, un grup de vreo 7 insi se gandea sa cucereasca Moldoveanu intr-o zi. Se estima un traseu de vreo 15 ore...cam multisor pentru pribegii nostri. Reusita a fost doar de partea a doi dintre ei, ceilalti 5 fiind nevoiti sa abandoneze cu cateva ore inainte de varf. E greu sa iei astfel de decizii ar spune unii, altii i-ar categorisi drept lasi...eu una cred ca a fost cea mai buna decizie.
Cu capsa pusa sa cucereasca maretul varf de doar 2544m, se reunesc din nou, de data asta 5 insi....2 de anul trecut, si 3 noi. In aceasta postare ii vom denumi dupa numele lor de cod...in ordine alfabetica, ne vom simti bine alaturi de : Axante, D cea REA, domsoara O-Marihuana, Pramatiuta, si ”Mi-e foame si vreau sa fac pipi”!
Sunt 5? Sunt cum sa nu fie...nimic mai frumos.

Ziua 1: Bucuresti-Balea-Saua Capra

Ca niste muntomani care se respecta cei 5 au ajuns la Balea undeva tarziu pe la orele 17.00...iar lenea ce le verifica iscusinta de a urca pana in Saua Caprei, si apoi pana la Lacul Capra (2330m) avea sa-i terorizeze. Dar nimic nu e mai frumos ca o urcare pe munte fara chef...asa ca pe tringhiul cel albastru dam bice cailor, si cu greata in noi, chef sau nechef, respiratii anapoda...pornim sa cucerim universul. Avea sa fie una dintre cele mai reusite iesiri din acea vara.

Iata-ne ajunsi...incepe camparea, impartiti pe cele 2 echipe...echipa 1 si echipa 2...sau a neintelesilor si certaretilor si echipa veseliei. Cortul se pune singur, vantul bate fara nici un pic de ajutor, primusul nu merge...buteliile innoata prin lacul glaciar...totul merge ca uns. Dar nu e vreme de pierdut. Dupa o partida buna de ras, o salata de peste cu porumb pe la orele 22 ne hotaram sa lasam tabara sa doarma si ne asezam frumos fiecare pe izoprenul lui. Tarziu in noapte vantul, si sforatitul unora dintre noi ne dau batai de cap, dar parca suntem prea preocupati cu cele 12 ore de somn ca sa ne mai facem griji si pentru asta!

Dimineata ne bucuram de minunatul peisaj pe care ni-l poate oferi Lacul Capra..
facem inviorarea, ne bucuram de multe guri de aer curat si pornim veseli sa cucerim plaiurile cele mai inalte-Tara Fagarasului. Dar pana sa cucerim ceva vedem un monument alb in dreapta.
Monumentul alpinistilor de langa lacul Capra.
Acolo au murit intr-o avalansa in 7 febr. 1963, Marius Anitia -medic, Igor Popovici- matematician si studentii Ioan Silca si Constantin Zamfir. Pare-mi-se ca primii doi erau tot studenti, dar in ultimul an, dar asta nu e important. Nu e important nici faptul ca din diverse motive, in unele perioade , au facut parte din alte cluburi : Igor Popovici la Metalul Buc, Ioan Silca la Corvinul Hunedoara, asa cum gasim in inestimabila carte a Marelui Baticu.
Efectuasera Creasta Arpaselului, asa cum au dovedit fotografiile din aparatul lor foto, gasit vara, odata cu trupurile lor, legati in coarda cate doi. Desigur nu in Caldarea Capra unde e monumentul, ci sub Arpasel, in Caldarea Fundul Caprei, unde au murit si cei patru oradeni in 28 dec. 2002. Pentru acel monument -asa stiu eu- a contribuit tatal lui Marius Anitia, dar jumatate din suma necesara a dat-o UASCR-ul ( Uniunea Nationala a Studentilor "Comunisti" ), asa ca.. nu s-a putut ridica o cruce, ci un obelisc, cum il stiti. Din cauza formei lui - ce amintea de monumentele pentru ostasii sovietici "eliberatori", unii turisti erau la inceput nedumeriti.

Ziua 2. Lacul Capra (2330m)- Portita Arpasului (2175m) sau Fereastra Zmeilor ca sa sune asa mai freaky- 3 pasi de moarte (Brrrr)- ocolim Arpasu Mic (2461m)- ocolim Vf Arpasu Mare (2468m) dar evident ca mergem pe muntele Arpasu Mare- coboram ca sa ne putem bucura apoi de minunatul urcus pieptis/de-a coasta/razant pana sus pe Mircii (2461m)- de unde coboram pana la Lacul Podu Giurgiului. De aici pana la Saua Podragului ne mai despart vreo 20 de min intr-un urcus lin pe langa Vf Podragu (2462m). Ajunsi in sa, coboram spre Cabana Podragu (2136m) pe triunghi rosu. Aici aveam de gand sa innoptam. Traseul a durat vreo 6 ore, timp in care ne-am bucurat de vreo 13km de suisuri si coborasuri prin creierii muntilor.

Dar cele 6 ore, asa cum aveti sa banuiti nu au fost atat de lipsite de neprevazut. Grupul nostru a fost plin de buna voie...veseli cand urcau (sarcastica povestitoarea),

faceau pauze scurte si se minunau de traseu. Se ajutau la pasajele mai dificile...trceau pe langa obiectivele importante fara sa se prinda....
”Am trecut de fereastra Arpasului? Eu nu mi-am dat seama”...si se contraziceau-asta era punctul lor forte.

Trecuti de lanturi fara probleme cei 5 se indreapta vesei spre Monumentul Nerlinger (Saua Vartopului, intre Vf. Arpasul Mic si Arpasul Mare) .

Aflam ca pe 30 iunie 1934 acolo au murit Richard Nerlinger si Herta Ruzicka. Dl Mihai Andronie a scris pe Alpinet despre asta: "un calendar turistic din 1938 unde era descrisa o parcurgere a crestei Fagarasului si am gasit pasajul: < turisti din Sibiu, cari in 30 iunie 1934,alunecand de pe poteca din cauza ploii si a cetii, si-au gasit acolo o moarte nemiloasa.>>"
Parca de fiecare data cand trecem pe carare si mai vedem vreo cruce, ni se micsoreaza inima. Parca crucele acelea ne spun : "Nu faceti greseli pe munte! " . Sa ne amintim ce scria Lionel Terray: " Sa riscam, dar cu masura", adica riscul sa fie mult mai mic decat curajul, in orice caz sa nu consideram imprudenta drept curaj.

Dar nu ne oprim aici...mergem si mergem ca sa ajungem pe Mircii-Vecinul Arapasului Mare, un varfulet ce se joaca putin cu psihicul tau (asa cum de altfel o face din plin Fagarasul). Si daca e vreun moment in care vrei sa afirmi ca ai inceput sa te prinzi cam de ce te asteapta in Tara Fagarasului, cam acesta este momentul. Dupa fiecare ascensiune te asteapta o priveliste de vis, un lac glaciar, o fereastra, o caldare glaciara. Nimic nu seamana cu imaginea precedenta.
Ne facem o provizie de aer curat de pe Mircii, ne bucuram de niste Fineti, si o luam agale spre Podul Giurgiului. Lacul se scurge printr-o vale lungă şi accidentată, cu multe cascade. Dincolo de lac, poteca de creastă urcă spre Şaua Podragu (2307m), de unde se vede in departare Cabana Podragu.Cabana Podragu se afla intr-un loc in care Dumnezeu se plimba descultz dupa spusele unora. Aici cabanier e o cabaniera: Corina Iosif. Cazarea e ieftina, daor 25 de RON pe noapte, ciorba e mai scumpa, vreo 12 lei dupa spusele colegei noastre. Marea nedumerire a cabanierei e ca de ce nu poposesc oamenii la ea. Pai cucoana, cu asa preturi, si vin fiert la 8 lei...no tengo dinero. Acolo aveam de gand sa innoptam pentru urmatoarele 2 nopti. Incepem sa fim obositi, iar raceala prinde pe una dintre noi pe nepusa masa.

Ce-i cu groapa asta de gunoaie? Pai cum ce-i? Tre sa se integreze in peisaj, langa un lac glaciar...eh, cam asta e pe undeva la vreo 15 m de cabana, bine ascunsa dupa un delulet.
Cred ca a urmat cea mai lunga noapte...cu sunte stranii de magari in calduri, cu voci si discutii interminabile la telefon, cu foiri in cort. Si noaptea ducea undeva...iar acel undeva nu avea sa se arate prea curand.

Ziua 3 (ziua cea mare- cel putin asa speram). Cabana Podragu-Saua Podragu-treci varf dupa varf, Tarata,Corabia, Ucea Mare, Ucisoara- urci pieptis prin ceata si viscol pana sus pe Vistea Mare (2527) si de acolo inca 15 min pana pe Moldoveanu. Traseul bine marcat cu banda rosie din Saua Podragu pana pe Vistea. De pe Vistea pana pe Moldoveanu-punct rosu. Nici nu prea ai cum sa te ratacesti aici...iar daca o faci, e cam pentru ultima data...

Dis dimineata-adica pe undeva pe la 9.30 o porniram sa cucerim maretul Varf, despre care auzisearam atatea, il vazuseram cu un an inainte dar de la distanta. Vremea rea si amigdalele inflamate a facut sa fim doar 4. Dar iti promitem scumpa ca te ducem si pe tine acolo sus.
Si pornim, primul urcus il dam gata in 30 de min...de data asta ne simtim mai in forma ca niciodata, depasim turistii din Cehoslovacia (se pare ca nu auzisera de destramarea tarilor :P) cu magarusul, gainusa si capritele lor.

Vi se pare ciudat sa vezi o gainusa pe munte ca urca spre Moldoveanu? Atunci sa-mi spuneti daca vi se pare si mai ciudat sa vedeti ca un magar cara o gainusa in spate, si ca urca spre Moldoveanu? A..NU? Nici daca magarul a plecat din Cehia?

Ajunsi la poalele Vistei, abia intrezarim marcajul de la 2527m. Parea aproape...si cu toate astea se afla atat de departe. Nu degeaba Viştea Mare este clasat al treilea între cele mai înalte vârfuri muntoase din România, după Moldoveanu, (2.544 m) şi Negoiu, (2.535 m). Urcusul nu avea sa fie cum auzisem: ”in stanga hau, in dreapta hau...te c.ci pe tine de frica-momentul culminant avea sa urmeze mai apoi”. Vârful Viştea Mare reprezintă principala cale de acces către vârful Moldoveanu, dinspre traseul ce străbate întreaga creastă a Masivului Făgăraş de la vest la est, alcătuind împreună cu acesta o formaţiune muntoasă asemănătoare unui cort sau unui trapez, care îi face extrem de identificabili din depărtare şi din aproape orice unghi de privire.
Urcusul de cca 50 de min pana pe Vistea avea sa ne faca sa-i tinem bine numele de acum inainte. Acolo nu am fost intampinati decat cu un viscolas...asa ca furam nevoiti sa punem windstoppere pe noi, polare si ce mai avem, sa lasam bagajele la marcaj...si sa ne indreptam intai privirile si apoi pasii spre Dumnealui.
Cele 15 min pana pe Moldoveanu avea sa fie nitel mai multe. Domsoara cea rea a cedat in fata inaltimii, s-a asezat pe un varf de stanca...si asta a fost:”Eu ma intorc inapoi. Mergeti voi, eu va astept aici! Eu nu mai pot?” ..ei.....” Ce-ar mai fi?”Si dai cu frumuselu...apoi incurajari de genu...”Daca a putut X, poti si tu...” Nu domle, nu merge asa cu frica de inaltime...cand te ia, apoi incepi sa tremuri...si tremuri, si orice piatra ti se pare prea mica ca sa te tina, orice priza nu e sigura...si din lac in put, te ia frica si renunti la ce ai visat un an intreg. Cum asa? UITE ASA. Dar prietenii nu te lasa la greu. Si cand problemele unora erau unde sa faca pishulet, problemele altora erau ”Cum naiba sa se dea jos de acolo”. ”Si hai ca vin eu sa stau ca sa numai vezi valea...sau hai si pune piciorul aici...BV...si aici...BV...hai ca nu e greu. Yupiiiii am ajuns...intr-o sa, nici pe departe pe Moldoveanu...dar haul din dreapta mi-a facut mari dureri de cap. E bine cand prietenii nu te lasa la greu. De aici pana pe Moldoveanu e o aruncatura de bat.
Cum te simti la 2544m? Mai bine, mai vesel, mai frumos....mai curat....Ai bifat si eternitatea.

Se spune insa ca cica pe varful Moldoveanu nu l-a chemat totdeauna asa: cand era el mic, il chema "Vistea Mica" - adica suprafata platoului din varf e mai mica decat a varfului Vistea Mare. Da, stiu ca nu se intelege nimic, hai s-o luam altfel: sunt doua varfuri gemene, poreclite de ciobani "Vistea Mare" si "Vistea Mica. Bun. Vistea Mare e un mic platou, la 2527 de metri; Vistea Mica este un platou mult mai mic, la 2544, rebotezat "Moldoveanu" in interbelic, cand Romania Mare a vrut si ea sa stie cat e de erecta. Acuma, zau daca inteleg de ce frontiera simbolica dintre Transilvania si Muntenia a primit numele de "Moldoveanu"! Se pare ca namingul nu era tocmai punctual forte al copywriterilor din timpurile alea - sau poate rebrandigul de tara incepuse deja, si "Moldoveanu" e parte din proces.

Dupa ce ne-am bucurat de inaltime vreo 30 de minute, si ne-am exprimat cum am putut mai poetic...luam calea intoarsa spre Podragu, dar intorcandu-ne privirea la fiecare sfert de ceas spre coloana trapezoidala de piatra.
Ne placea locul al naibii de mult...ne placea pana si ceata-ceata deasa ca vata de zahar, dar nu atat de dulce. Ne punem intrebari despre alte trasee ce ar fi pobile spre Moldoveanu, si cum toponimele locului tot zic ba de o ”Diana cea REA” ba de ”Valea cea REA”, sunt nevoita sa inserez si ceva informartii despre aceasta vale.
Valea asta isi merita numele cu varf si indesat: e intr-adevar rea, si e cea mai lunga vale din tot Fagarasul (inainte de constructia barajului Vidraru, si Valea Budei era extrem de lunga – asa, asta rea a ramas singurica… singura si rea! Hm! De cine-ti aduce aminte, oare?!). Mergeti pana vi se fac talpile carne vie, si n-ati ajuns macar la jumatate. Nici un semn de viata, afara de crucea lui Ionel Marinescu, partizan mort "in luptele cu Securitatea" (aiurea! L-au omorat oamenii din propria lui echipa, fratii Arnautoiu, pentru ca bietul Ionel o luase razna si impusca pe cine prindea, iar echipa nu mai era in siguranta din cauza lui). Pai cum sa nu-si piarda omul mintile pe o vale d-asta care nu se mai termina?! Il intelegeti perfect.

Ajungem la Podragu..veseli, mancam...si ne bagam la somn. Suntem prea obositi pentru orice fel de discutii nu ne mai capteaza interesul.

Ziua 4. Ultima zi-Cabana Podragu-Podragel-caldarile nordice (minunate, si nenumarate) cu iesire in Fereastra Zmeilor-si apoi pe acelasi drum ca la venit- Saua Capra-Balea-Masina=Fiat (buna masina, merge bine, consuma putin, incapatoare) Un traseut scurtut, asa de vreo 6 ore... fara multe varfuri de escaladat si de urcat (asa doar vreo 4)...fara multe vai naspa de coborat (asa tot vreo 4...) Da inca o data Fagarasul se juca cu psihicul nostru, ne punea sa urcam ca sa avem de unde cobora.
Nu ne mai speria urcusul. Ceea ce ne speria arcum era coborarea in neant...in ceata...undeva intr-o caldare, care nu aveam de unde sti daca e ultima...daca mai avem de mers...daca drumul mai era practicabil, daca caderea de pietre avea sa se petreaca live...daca ciorba aia de burta aveai sa o primesti sau sa o dai!

O zi lunga...urcusuri fara sfarsit...o zi traznita, in care 5 trazniti parca s-au certat cu gravitatia, au uitat de conditia fizica...si au razbit.
Da, au mers fara prea mari intreruperi, am inteles ca un munte poate fi urcat doar daca mergem constant fara opriri, am inteles ca nici o vale nu e prea periculoasa daca pui mintea la contributie si nu lasi frica sa te asupreasca.

Si am mai inteles un lucru ca muntele poate face 5 caractere diferite sa-si faca o iesire superba. Poate ca da, s-au intalnit 3 braileni si 2 moldovence...dar au plecat 5 prieteni.

Asta noapte in patul fara denivelari din Bucuresti ma durea fiecare bucatica de carne. Ma trezeam din 10 in 10 min ca nu puteam sa dorm...de ce? Din cauza durerii... nu e febra...e ceva care nu te face sa te simti naspa...ca pana la urma ai urcat pe Moldoveanu, si esti madru de asta dincolo de orice durere!!!!

Poveste de camin

2009-08-22T07:14:00.000-07:00

E liniste afara...cateii sunt in legea lor, o fetita sta pe banca!
Nu deranjam, nu deranjati, dar Nu....unul se repede spre ea, si o musca, fetita incepe sa tipe, atunci se mai repede unu la ea, si o musca de piciorus.
Doar vreo 10-12 ani...fetita portarului...cateii sunt pusi pe fapte mari!
Fetita plange, un student incepe sa urle la caini si sa-i alunge de langa ea...mama isi jura ca-i omoara...se cheama salvarea...probabil fetita va primi cateva injectii, iar cu cainii din jurul caminului nu se va intampla din nou nimic.
Nu e primul caz, cu siguranta nici ultimul....

Descrieri....

2009-08-17T11:38:00.000-07:00

Echipa de soc: o ”speriata de bombe”, o violatoare de minori, si o antisociala....
Va las pe voi sa va decideti cui dati aceste descrieri!

Pribegi prin Valcan

2009-08-17T08:21:00.000-07:00

S-a anuntat un nou concurs, s-a anuntat o singura masina, si cativa oameni (ceva mai mult de o masina ) doritori de senzatii FRTE-istice. Cum ce senzatii: de alea ca te culci prea tarziu si ca te trezesti prea devreme ca sa pleci in traseu, ca esti nedreptatit, ca vrei sa faci contestatii dar ca stii ca nu se va rezolva nimic...ceva de genu.
Pornind patimasi din Bucurestiul zilelor noastre, undeva pe la ora 13.00...nu aveam sa banuim ca vom ajunge in creierii Valcanului abia pe la ora 23.00.
Drumul a fost frumos, vesnica oprire la Dedulesti, cu cei mai buni carnaciori, cumparaturi de bandane....oprire in Horezu...clatit ochi prin targul din Tg Jiu, intalnit cealalta masina (cu mica ei bucla cu tot de prin Dragasani)...schimbat oameni in masini - cica analizat sceneta in masina cu nr de VMP....discutii aprinse in masina cu marca de Honda sau Hyundai.
Ajunsi la concurs, nu e timp de socializat inca...o secundita pe la foc, si apoi somn de voie...asta normal din momentul in care fetita speciala de printre noi s-a gandit sa ne lasa sa atipim.
Dar stai ca asta nu e tot, vin participantii la trofeu...tarziu in zorii zilei...si se tipa, ca noi cei cu somnul mai linistit sa auzim tot.
Dupa o odihna ca la carte, dis de dimineata, ne pregatim 6 mandri crai (de ce 6? pai, de ce nu?) sa cucerim crestele Muntelui Oslea, cel mai inalt vf din Masivul Valcan.
Inarmati cu multa voie buna.. o luam la pas, trecem de alpinism, privim spre inaltimi...facem pozna de grup...si sari din piatra in piatra...si dai si urca.
Pe drum cum se putea mai bine decat sa socializam, noi cu oamenii, oamenii cu noi...si uite asa, din discutie in discutie, si din post in post ajunsaram sa atingem cei 1946 de metri cat are Oslea. Peisajul ar fi fost superb, daca nu am fi fost goniti de mirifica ceata ce ne-a cam pasit urmele tot drumul, dar asta nu ne-a demotivat sa nu ne doara genunchii, sa nu mergem cu spatele pe munte...sa nu alergam, zambim...si de ce nu...sa nu socializam!

Seara celebrul cultural, deja mult prea celebru pt a putea fi castigat si de altii! Cantelece de chitara, flacara lemnelor umede si verzi si votca cu suc de portocale rosii (neaparat) ne-au tinut treji (sau mai putin treji) pana tarziu in noapte!
Dar pe langa asta...normal ca celebra socializare ne-a facut sa ne cunoastem mai bine...si in combinari de n luate cate 2, 3 sau 4...orele au trecut pe nesimtite!
Dis de dimineata...crosul...ca sa citam pe cineva exact in momentul in care a trecut linia de sosire ...”pisam-as pe el..sa fie de 3 ori????”
Festivitatea de premiere, undeva dusa la extrem...si apoi fiecare cu masinuta lui s-a indreptat spre casa, cu mici opriri...si debarcari tarzii in noapte...21 pentu unii...2 pentru altii.
Fu frumos concul de week asta, fiind situat printre cele care mi-au placut...si prea putin displacut.

Oameni noi, fete noi...aceeasi oameni, alte fete...prieteni/prietene...amici...priviri rautacioase...cantece de suflet....si toate de 3 ori desigur!

Cam astea sunt cuvintele ce ar descrie concursul de weekend-ul trecut, restul e nisipul ce umple paharul, dar care se afla doar in sufletele noastre....

Istoria nu se repeta, dar istoricii da!

2009-08-12T15:27:00.000-07:00

”De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pe care nici unul,nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat!”

Nicolae Iorga

Pe voi ce va sperie cel mai tare?

2009-08-12T04:18:00.001-07:00

...deunazi credeam ca totul e minunat in fiecare zi frumoasa...ca fiecare lucru isi pierde din intensitate cu cat este satisfacut!
Trecand peste banalitatea cotidiana, am vizitat-o pe sora mea la spital...apropos...sunt matusica cu acte in regula!
O matusica de un copil minunat de frumos....caruia ii place sa-i cant!
Cum va spuneam, nene se misca universul...cel putin asta am simtit eu, si toate se pun cu susu in jos!
Fata tare, nu lesin eu din cine stie ce, sa ma ia cu dureri de cap cand l-am vazut pe asta micu, si nu ca el ar fi cel cu problema...evident ca cea cu problema sunt eu!
O viata pe care tre sa o cresti, sa o schimbi, sa-i vorbesti, si el sa nu te inteleaga...sa-l duci la gradi, la scoala, sa-l inveti ce e bine si ce e rau...inca o viata!
Cred ca a fost momentul cand am inteles la ce minune suntem partasi atunci cand avem un copil. Si ce poate sa faca un copil din noi.
E evident ca eu nu sunt pregatita pt asa ceva...e prea mult...prea mult nu stiu pentru anume ce. Copii se pare ca-mi plac, si ei ma plac pe mine...pe asta mic l-am leganat in plin avant creational de-al lui, eu nu cred ca pot tipa atat cat el poate....si ia ghiciti ce i-am cantat...”Treceti batalioane romane Carpatii!” Da stiu...e un cantec tampit, dar atunci la cate emotii aveam, asta mi-a venit mie...ciudat, straniu, numeste cum vrei!

Cred ca e adevarat ca ”Slabiciunea femeilor, nu puterea lor, castiga pe cei ce le iubesc!”

Turism

2009-08-11T04:19:00.000-07:00

Soseaua urca spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fata si-a pierdut camasa
Prin fânul de curând cosit,
Si-acum, în poarta casei, s-a proptit
Sa-si mai arate-o data sânii goi
Si trupul rumenit de soare
Turistilor înfometati
De farmecul unei idile trecatoare
În pitorescul muntilor Carpati...

Asa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasa sarutate doar pe frunte...
A doua zi,
Pâna si cele mai ursuze
Se lasa sarutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a parta zi
Se lasa duse sub un brad
Unde se-mpiedica, mai toate,
Si lesinate-n brate-ti cad,
Ca niste biete curci plouate...
Desi - prin munti, în fiecare vara,
La fel, turistii urca
Iar fetele... coboara...

Soseaua urca spre Voineasa
Si Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Si cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nuntii lor -
Zâmbesc sireti
Si fericiti,
Ca gratie turistilor
Au fost uniti
În vecii...vecilor!..

Ion Minulescu

Trei lacrimi reci de calatoare...

2009-08-11T04:17:00.000-07:00

Am uitat ca te-am uitat!

Timp mai am, dar nu prea mai am vreme....

2009-08-10T12:32:00.001-07:00

O sa va spun o povestioara. Mi-a spus-o si mie mama, in plin avant creational, cand munceam sa facem din vreo 50kg de rosii, ceva bulion.....

”Era o familie tanara: Radu si Ioana, tineri casatoriti. Parintii Radului: vor fi denumiti de acum inainte mama, si bunicu....iar Radu mai avea o sora.
Se pare ca viata s-a dovedit a fi prea scurta pentru mama Radului, si aceasta s-a dus in lumea celor drepti lasand pe sarmanul bunic singur. Copii erau casatoriti, Radu cu a lui nevasta....iar fata urma sa aiba grija de batran. Fata, si ea casatorita, cu copii mici.
Dar anii trec, copii fetei cresc, oamenii nu mai incap in simplul apartament unde locuiau fata, cu sotul, copii, si batranul, motiv pentru care fata este nevoita sa-i spuna batranului, ca trebuie sa faca ceva, ca nu mai e loc, iar batranul isi ia valijoara spunand ca oricum voia sa plece, deoarece ii dadeau o garsoniera cei de la munca sa locuiasca.
Unde pleca batranul? Veritabil maistru si parinte ce a munci pentru ai lui copii? La azilul de batrani!
Nemeni nu intreaba de el, o lunga periaoda de timp.Copii total dezinteresati, nu vor sa stie nimic de soarta tatalui lui, si timpul trece.
La un moment dat, batranul nostru se hotaraste sa-si faca niste analize. Afla cu tristete ca nu mai are de trait decat 6 luni!
In acest moment, in care poate pe unii ar fi cazut cerul, el ia decizia ca ultimele 6 luni din viata lui, sa si le petreaca cu copilul la care a tinut cel mai mult-baiatul!
Si atunci batranul ia hotararea sa se duca la baiat acasa.
Acasa stupoare mare..nevasta il primeste pe batran, il lasa sa astepte la usa, si ofuscata ca batranul nu a dat macar un semn ca avea de gand sa vina, isi cheama sotul.
Fericit ca-si vede tatal, dupa atata timp baiatul vrea sa-l puna la masa, si apoi il intreba daca vrea sa doarma. Langa batran se afla si o mare valiza. La intrebarea fiului, de ce e atat de grea, batranul da din umeri, si le imaprtaseste celor 2 ca avea de gand sa stea mai mult pe la ei...si ca ar avea nevoie de mai multe lucruri!
La aceasta afirmatie, cei 2 se uita buclucas unul la altul...il invita pe bunic sa doarma
Batranul intreaba unde este nepotelul RAres, si se afla ca baiatul sta la familia X, pe timpul concediului!
In minunata familie de provincie ajunsa la oras incepe cearta....ca unde sa-l duca pe batran, ca ei urmeaza sa plece la mare a 2-a zi, ca ce or sa zica vasilestii daca nu merg la mare...ca de ce a venit tocmai acum, ca de ce nu a anuntat, si normal scorpia era nevasta...cu gura mare....
Trist este ca toate aceste certuri batranul le auzea, si cand fiul lui se hotaraste de dimineata sa se duca la batran sa-l invite la masa, batranul nu mai era...
Femeia pleaca fericita la mare, iar baiatul incepe cautarea tatalui! Prima data la sora...apoi la serviciu unde afla cu stupoare ca tatal sau nu statea in garsoniera asa cum isi mintise fiul, ci la azilul de batrani! De la servicu ia drumul azilului, unde afla ca batranul la aflarea vestei ca mai are de trait doar 6 luni, a decis sa fuga de la azil! De aici urma se pierde...il mai cauta la vecini din copilarie...dar nimic!
Ce o fi in sufletul unui copil- tata la randul lui - care si-a alungat batranul de acasa, si nu stie nimic de el! Ceva ar trebui sa se rupa acolo, si sa doara...
In timpul aceasa batranul nostru se gandeste ca cel mai bine ar fi sa se duca la Familia X, unde statea nepotelul. La vederea batranului, nepoteleul se arunca dragastos in bratele lui....iar familia cand vede ce mare dragoste e intre cei 2, il invita pe batrani sa ramana la ei...ca sa stea cu copilul.
Ce o fi in sufletul celui care a vazut ca nu e loc de el in casa propriului fiu, dar o familie straina il invita sa stea la ei? Ceva ar trebui sa se rupa acolo, si sa doara...
In timpul concediului, cei doi pleaca la pescuit, se joaca...dar timpul trece si batranul se simte din ce in ce mai rau! In ultima zi de concediu, se duce la nepot, si-i zice ca el tre sa plece. Trist copilul il intreaba daca mai are timp si alta data, sa mai vina pe la el, sa se joace impreuna...la care batranul ce stia ce soarta il asteapa ii raspunde....TIMP MAI AM, DAR NU PREA MAI AM VREME....
si pleaca la azilul de batrani.”

Timp mai ai, dar nu mai am vreme

2009-08-10T12:32:00.000-07:00

O sa va spun o povestioara. Mi-a spus-o si mie mama, in plin avant creational, cand munceam sa facem din vreo 50kg de rosii, ceva bulion.....

Despre ochi...si nu numai!

2009-08-10T02:14:00.000-07:00

Mda...mda....mda....ochii sunt oglinda sufletului, asa si!
Cica ochii nu mint...iote fleosc, ba mint si cred ca mint cel mai bine!
Ochii astia albastri, verzi, caprui, negri- ca de pisica spun multe. Mai multe oare decat ar spune un pix?

Unii se folosesc de minunatia ce le-a dat-o Dumnezeu pentru a cuceri, altii pt a naste iluzii, unii se feresc sa te priveasca in ochi, si atunci ai crede ca au ceva de ascuns...dar nu e nici asa de fiecare data. Poate sunt doar niste stereotipuri. Ochii licaresc, te pot inunda uneori si nu de lacrimi, ci de lumina pe care o impartasesc....

Dar cum e cu gura? Acel organ pe care il folosim pentru a intreprinde diverse lucruri. Sunetele propagate te pot infioara la fel ca ochii, te pot determina sa gandesti intr-un fel, sau sa iei alte decizii!

Cu ochii poti minti usor, asa cum poti sa-ti schimbi si tonalitatea glasului la fel pentru a minte si mai usor!

Priviti albinuta de mai sus, are ochi, are gura-sau un fel de gurita...minte?

Nope, dar fiinta umana este superioara, isi depaseste prin perfectiune stereotipurile, si ajunge intr-un mare hal. Jigneste fara sa gandeasca ca mai degraba pe gura ar scoate lucruri bune decat prostii ( acum un sinonim cu vorbitul ar putea fi scrisul mailurilor)...se uita urat, transformand specia intr-o ciuma de care mai degraba te feresti, decat pe care sa o iubesti!

Dar el?

N-are ochi, si evident nici gura, dar transmite mai mult decat o mie de cuvinte, si o mie de priviri! Se inalta sincer, are spini care te fac sa plangi sau sa te amuzi...dar mai presus de orice ii plance viata!

Si tie?

Ce inca nu am facut vara asta!!

2009-08-07T06:00:00.001-07:00

Acum vreo 4 ani, imi propusesem ca in fiecare vara sa ma indragostesc! Nu mult, ci asa putin, cat pentru o vara. Chestia mi-a iesit cu succes pana vara asta! Ei acum, plecand ca sa am de unde sa vin, si stand prea putin pe ganduri mi-am dat seama ca am cam omis o promisiune. Vara mai este berechet...locuri in care sa ma indragostesc nu prea sunt! Dar cum cica se zice, nu cauta daca vrei sa gasesti....ne conformam! O sa ne indragostim si vara asta, ca pana pe 31 august mai sunt ceva zile, zile in care soarele mai des apune decat rasare.

Voi va mai aduceti aminte de copilarie?

2009-08-07T05:50:00.000-07:00

Am inceput sa vorbesc ca un om mare...dar adevarul e undeva departe, cred ca in amitirile din copilarie!
Imi aduc si acum aminte, cu zambetul pe buze, de vacantele petrecute la bunici la tara. De vacantele pe care le destestam pentru ca incepeau pe 15 iunie, si se terminau atunci cand avea sa se coaca poama. ( Simt nevoia sa spun ca aceasta postare va fi presarata cu multe regionalisme....tara mea fiind undeva in creierii Moldovei, prin judetul Vaslui – minunatul sat uitat de civilizatie Vladia).
Cum va spuneam, se termina scoala, si cu coronita in cap ai mei ma trimiteau la bunici cica sa ma relaxez in cele 3 luni de vara. Chin nenica...plictis mare cica...dar pe ansamblu era ceva minunat! Bunica ma trimitea in fiecare seara sa aduc vaca de la pascut. Asa ca cu jumate de soreanca in mana, cu tenisii cei noi, si gatita ca vorba aia ieseam la sosea, ma bagam in gasca satului sa mergem dupa vacute. Ideea de baza era ca vacutele trebuiau pazite sa nu o ia hais sau cea prin popusoaiele oamenilor, si uite asa alerga Diana mea dupa Florica prin ogoare....Florica tot timpul ajungea acasa satula....si Diana obosita, lucru pe care saraca bunica nu l-a inteles niciodata.
Dupa adusul Floricii de la islaz, venea bunicul cu caii de la camp. Atunci hop-top la fantana, scoateam pe putin 20 de galeti de apa, pana cand veritabila Sofina, cu al ei Iorgovan se adapau cu apa!
Seara trecea pe nesimtite, bunica niciodata nu ma lasa sa ies in drum la copii pe inserat...mancam ceva, mai povesteam, si ma bagam la somn. Senzatia ca aceea sa te bagi in plapuma groasa de lana in mijloc de vara, si sa te odihnesti tun pana a doua zi, nu cred ca o sa mai traiesc tare curand.
Dimineata, asa cum era de asteptat...bunicii se trezeu mai repede ca gainile. Normal ca isi vedeau de treaba lor, bunicul pleca la cosit...sau pe unde mai avea el treaba, si bunica incepea sa trebaluiasca prin ograda, sa dea de mancare la lighioane, sa trimita vaca la pascut. Pe la 8 deja se auzea....”Diaaaanooooo....ratele cer de mancare.....” si Diana nimic. Peste 10 min.....”Diaaaanooooo......hai ca puii au crescut mari de cand tot dormi.....” si Diana nimic.....”Diaaaaanooooooo hai scoala mama, ca tre sa te duci cu mancare la bunicu”. Ei aici era marele adevar. Bunicul de obicei isi gasea vreun loc sa coseasca peste vreo 4 dealuri hais, si inca vreo 5 cea. Asa ca era silita sa ma dau jos din patutul ce-l adoram, sa mananc nemaipomenitul lapte proaspat cu mamaliguta rece....sa iau traisa cu mancare, si sa o apuc la deal, ca pana la bunicu era cale lunga.
Si drumul mi-l petreceam in compania vesnicului meu prieten de la tara....Tambur-catelul ce ma urma credincios pe toata dealurile, si drumurile pe care ma pierdeam eu. Bunicul cosea in acele timpuri in zone numite foarte Ceaotele, sau Lohan. Ajunsa acolo, dadeam nu de un barbat la 70 de ani, ci de un tinerel pe la vreo 40-50 ce manuia coasa cu foarte mare vitejie. Normal ca mancam si eu din mancarea bunicului, ca pana ajungeam la el mi se facea foame...si apoi o luam la vale spre casa, unde sigur ma astepta bunica cu multe alte bunatati. Zilnic era o treaba: trebuia tocat la rate....dat la pui de mancare...si iesit in drum la vorba si joaca cu copchii. Seara adus vaca de la camp. Si asta era ciclul deloc plictisitor al celor 3 luni petrecute la tara.
La meniul de zi cu zi se inscriau curechi, barabule, popusoi, tochitura, si ce mai gatea bunica. Oricum mancare la fel ca la tara, mai rar gasesti!
Cum se apropiau zilele toamnei, si incepea sa se pateze poama, deja ma gandeam ca e timpul ca ai mei sa vina sa ma ia la Bacau. Iubeam momentul cand ii vedeam in poarta. Fie imi aduceau ceva bun, fie veneau sa ma vada....ii asteptam pe parinti ore in sir uneori in fata portii, cand ei uitau sa vina. Si plangeam de fiecare data cand plecau, fiind astefel nevoiti saracii sa plece cand eu dormeam. Si daca ma trezeam si nu-i vedeam iar plangeam. Recunosc, ca am fost o mare plangacioasa...oare oi mai fi???
Toate se uitau repede cand ma uita Dumnezeu prin vreun visin, sau la poatele vreunui cires, infruptandu-ma din minunatele fructe ale Domnului.
Azi totul s-a schimbat din pacate. Bunicii nu mai sunt...iar casa e data spre vanzare. Nu ma mai gatesc sa ma duc seara dupa vaca....nu mai mananc cu bunicul in varf de deal....nu ma mai plimb pe coada carutii, nu mai zburd prin fan, nu-l mai mangai pe Tambur, nu mai car apa sa ud gradina....toate acestea sunt de ceva timp apuse. Au ramas doar amintirile a ceea ce a fost, si nu ar mai putea fi.
Azi la cei 20 si ceva de anisori, sunt matusa....si locuiesc in Bucuresti! Ma destind in prelungitele concedii pe care mi le iau in fiecare saptamana pe coclauri, si in iesirile in care uit de lume cand vin la ai mei acasa. Refugiul de aceasta data nu mai este casa bunicilor ci casa alor mei. Parasesc Bacaul, si undeva la 10km, gasesc liniste. Nici pe departe o ograda de la tara....ci un locsor plin de zambete pe diverse fatuci de pe aici, flori, si caldura parinteasca!
Probabil voi povesti ce-i aici peste vreo 22 de ani, azi ma limitez doar la a incarca cateva fotografii!

VOI CUM V-ATI PETRECUT COPILARIA???

Impresii din Delta

2009-08-04T07:06:00.000-07:00

Postarea nu e a mea...e un citat de la una din persoanele care a fost in Delta. O cheama Maria...cei care au fost atenti la detalii, isi vor da seama!

”Sincera sa fiu, eu ma incadrez in persoanele care s-au intors dezamagite din aceasta calatorie. Poate ca imi facusem sperante mult prea mari pentru ca aceste zile sa fie minunate, plus ca era prima oara cand ajungeam in Delta.
Mi-a placut Delta insa sunt convinsa ca daca mergeam cu alte persoane altfel ar fi stat situatia.
Foarte dezamagita sunt de unele persoane, dar una dintre ele m-a dat peste cap. Nu inteleg cum te poti comporta intr-un anumit fel in bucuresti, cum poti spune ca "respectul este mai important decat orice", iar atunci cand suntem plecati pentru o perioada mai lunga sa nu faci altceva decat sa dai ordine si sa te astepti ca lumea sa le indeplineasca fara niciun comentariu.
Pe mine Delta m-a ajutat sa imi dau seama de caracterul unora, insa imi pare foarte rau pentru ca au aparut semne de intrebare daca mai vreau sa mai fac parte din acest grup, daca mai vreau sa vad anumite persoane, daca mai vreau sa ma inscriu in toamna la scoala de munte.
Pacat!!! Deoarece ma indragostisem de voi toti si apreciam ce faceti, insa saptamana asta a fost ca un dus rece.”

Cine va reusi sa schimbe ceva pt binele clubului?
Cred ca noi! Clubul...toti uniti, sa nu uitam ca datorita muntelui, si cantarilor in jurul focului ne-am intalnit si am ajuns sa tinem unii la altii nu datorita jocurilor in care tre sa minti ca sa cunosti o persoana sau alta! Sa nu uitam ca dumetiile pe carare ne-au unit...si nu iesirile la terasa! Ca pe munte nu conteaza daac esti slab, sau mai grasut, daca ai picooare lungi, daca poti sau nu mai poti! Acolo conteaza ce e in suflet!
Si sa facem ceva cu speranta asta, nu-i asa A-M ?

2009-08-04T06:26:00.000-07:00

Mi-au placul comenturile prea mult ale celei oame...si a lui a celeilalte persoane cu toata pleiada ei de nume!
un lucru e cert...Unora le place sa aiba bagaje, altora le place sa aiba o casa, iar unii nu au nimic si se plimba dintr-un loc in altul.
La final ceea ce ramane, este o poveste! Asta e ceea ce am scris si noi in delta...o poveste despre caracaterele oamenilor! Poate gresit intitulata lectie de supravietuire, asta ar fi nascut prietenii mult mai stranse!
Si sa nu uitam .....Mandria nu inseamna putere!

replica-DE CE IUBIM BARBATII? (Mircea Cartarescu)

2009-08-04T02:05:00.001-07:00

Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua.
Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.
Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.
Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.
Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.
Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc.
Pentru ca ne fac sa radem.
Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.
Pentru ca nu poarta si nu viseaza vreodata sa poarte tocuri.
Pentru ca spun povesti foarte frumos.
Pentru ca le e frica sa cheleasca.
Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun ce vor exact sa spuna.
Pentru ca cea mai mare frica a lor este sa nu fie un barbat adevarat, iar pentru aceasta trebuie sa se retraga din cand in cand.
Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.
Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.
Pentru ca fie vorbesc prea mult, sau deloc.
Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt
recunoscatori pentru asta.
Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe.
Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut.
Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu.
Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri.
Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina.
Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca.
Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.
Pentru ca curata semineul si duc afara gunoiul sau iti cara bagajul fara a te intreba macar.
Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt.
Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem.
Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici.
Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

De ce iubim femeile

2009-08-04T01:26:00.000-07:00

”Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun te iubesc exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste ýAngieý al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.”

Mircea CArtarescu

Lectia de supravietuire...DELTA

2009-08-02T13:47:00.000-07:00

Acum 7 zile speram pentru niste broaste, scoici, triluri....porumb fiert! Porumbul a fost copt, iar vietuitoarele cele mai stresante ce ne-au facut viata un calvar, si s-au jucat cu psihicul nostru au fost ”Tantarasii”!!!
Am denumit postarea din delta, o lectie de supravietuire...pt ca pentru unii a reprezentat un hop destul de important! Cu un psihic prea rezistent la stres, cu o piele prea nesimtita pt trompe de insecte, cu un auz mai putin ascutit ca sa poti dormi noaptea, si cu o nesimtire mult prea mare, ca sa nu te streseze colegii cu care ai decis sa-ti petreci saptamana, probabil ca orisicine ar fi rezistat...dar hai sa vedem ce s-a intamplat!

ZIUA I - vineri
Bucuresti-Tulcea (masina)-Maliuc(pasager)- Fortuna- Baclanesti - stuf (barca).
Campat in plina dezlantuire tantareasca. Inamicii au capturat fiecare cm2 de sange nou ce s-a dovedit a fi foarte bun la gust. Datorita orei tarzii, si a conditiilor nefavorabile, s-a facut proasta alegere pt a campa in plin stufaris. Nervii incep sa se rodeze....

Ziua II - samabata
stuf 1- vegetatie 2 (barca motor)
Cautat alt loc de campare. Primul loc se dovedeste a fi impracticabil. Conceiul pare a fi ciuruit de tantari. Apar primele bube.
Se gaseste al doilea loc de camare. ”Mult mai bun”, dupa spusele turistilor, se pune la pamant vegetatia...se fura locuri de campare. Pana la urma e vorba de supravietuire aici nu?

ZIUA III - duminica
Se fac comenzi de provizii, si lichid periculos si inflamabil. Asa vreo 30 kg. In Delta vor mai ajunge inca 3 mandri crai! Daca ar sti ce-i asteapta, ar renunta de mult....

ZIUA IV - LUNI
Bucuresti-Medgidia (tren cu intarziere de doar 1.30)- Tulcea (persona...slava Domnului, nu m-au furat tiganii) - Maliuc (vapor, incarcati cu 30 l de lichid inflamabil, am intrat mandri pe vapor) - FINAL DESTINATION = Baclanesti (barca)
Aici suntem intampinati de rasol de peste cu maioneza, peste prajit....multi tantari.
Oamenii putin iritati, totusi o atmosfera placuta.
Povesti interesante despre pleiada de lipitori din apa...lipitori care nu se dau jos de pe tine decat daca le dai foc, povestiri despre pestele prins la Portofel (activitate care se va repeta zilnic), despre treburile facute in mijlocul cararii..sunete ciudate, vizuine sub cort, serpi din barca, viespi gigante care isi aveau casa la 10m in sus...pt mine viespile au fost desemante bodyguard zilnic!
Pana acum pare un loc linistit, in care ti+ai fi dorit sa nu ajungi, cu atat mai putin sa+ti mai si petreci cateva zile!
Cu toate aceste lumea e bine dispusa, se trezeste in fiecare dimineata cu noaptea in cap...pentru a se bucura de o ~dimineata frumoasa~....pt a se plimba cu barca, si a se enerva ca nu prind peste.

ZIUA V- MARTI
Cu gandul ca joi vom pleca dam startul inca unei zile in pustietate. Apar pretentiile din ce in ce mai mari, care strica coeziunea grupului. Ordinile sunt parca prea multe iar prietenia prea putina! Se promit chestii de amorul ciresului, ca sa nu se tina cont de ele! Apar mirosuri neplacute pe la colegi...
cu toate acestea parca ne dorim sa trecem peste. Seara gatim clatite. Normal ca se trezes altii sau unii care tot timpul stiu ca nu e bine cum faci, dar care evident nu pun mana sa faca ei!
Interminabilul si mult prea ........ joc de mafia, urmareste grupul ce-si doreste supravietuirea in delta in fiecare seara. Cu pofte de a te arata cat de bine poti sau nu sa minti...cat de bine poti sau nu sa fraieresti oamenii in timpul noptii si sa pandesti printre pleoape...jocul de mafia tinea grupul unit sub cortul plin cu fum pana tarziu in noapte.....

ZIUA VI - MIERCURI
Maine e joi. Da, maine plecam...dis de dimineata. Azi vine sucul in tabara. Oamenii deja reactioneaza dubios la cuvinte gen ~Cola, Fanta, inghetata~. Bauturile alcolice din tabara sunt in numar insignifiant. Ce s-a putut termina in 2 zile, si anume cei 5 l de tuica, au facut pe turistii nostri sa vorbeasca in dodii.
Normal ca sunt lectiile de psiholigie despre viata, despre ce face femeia prost, si bine, in fine, mai mult despre ce face ea prost! Despre cum vede ea lucrurile. Si toate lectiile vin de la barbatii plin cu experienta, si cu succese in dragoste..cu familii prumoase, si implinite!
Visele ca....~iti vei gasi jumatatea, care te va iubi~ sunt destramate!
Ziua este totusi infrumusetata de peisajele mult prea superbe...de pasari, animalute, lipitori, broscute. Peisajul se dovedeste a fi foarte placut ochiului. Poate ea acest peisaj e singurul care te face sa te gandesti ca nu esti spalat de 6 zile....ca poate aceasta atmosfera nu e ceea ce ti-ai fi dorit pt concediul tau.
Cei care stiu TOT, inca continua sa dea sfaturi, chiar daca aceste sfaturi nu sunt cerute de nimeni. Pe principiul...~nu-mi da-ti sfaturi, stiu sa gresesc si singur~, lumea devine iritata. Fetele fac plaja...isi fac unghiile, se pregatesc de civilizatia de a doua zi! Baietii se plang ca nu au prins peste, spun bancuri! E prima daca cand am facut piftelute de peste, si mi-au iesit super bune!
Pe seara suntem vizitati de un grup de tineri veseli! Muzica ce se aude vibrand in bocse, le-au determinat pe unele dintre noi sa se gandeasca cu melancolie la ceea ce au acasa...Coca Cola are alt gust, dar totusi e buna! Unii prefera Fanta, dar gustul de colorant ramane pe cerul gurii!
In incercarea de a-si umple un bidon cu apa, una dintre noi a facut cel mai spectaculos plonjon de apa! De laudat cum a iesit dintre lipitori repede, si de laudat instinctul pe care l-a avut in a prinde in cel mai scurt timp piatra de pe mal.

ZIUA VII- JOI
La 4 dimineata incepe din nou o dimineata frumoasa! CA oricare alta de altfel!
Bine dispusi, ne strangem corturile, unii mai greu ca altii. Cei care s-au grabit, si acum mananca normal ca sunt ~boscoroditi ~ de ceilalti pt ca nu se apuca de strans tabara, in timp ce ei isi strang corturile!
Ochi vineti, rasarit de soare, TANTARI!
Dar pe principiul ca totul e minunat....vine si Nea Adi cu barca...si impartiti pe cele 3 barti, parasim acel colt de iad....cu privelisti ca-n basme, dar cu o atmosfera fara cuvinte, pt insula de la Km x. Mergem spre concurs.
Unii cu vaporul, altii cu barca. Cine cara mai multe bagaje, normal ca cel cu vaporul....de ce? Pai sa mearga barca mai repede. De ce? Pai cum de ce? De amorul artei, cum altfel ar fi putut cei de pe vapor sa faca 2 drumuri sa debarca, si sa se imbarce in vapor?
Se trece si peste asta, ca si peste multe altele!
Dar oare chiar se trece cu adevarat sau doar de fatada?
Vine vaporul,pleaca vaporul. Ajunsi in Tulcea...se schimba rotile...si se ia drumul spre Murghiol. De aici cu barca pana in insula km x.

Celelate zile din Delta deja nu mai tin de surpravietuire. Pasul cel mare a fost trecut.
Ce a dezvalui Delta membrilor grupului. Personalitati si caractere.
Daca la inceput s-au adunat o gasca de prieteni...un grup de oameni ce si-au propus sa-si petreaca o saptamana minunata...la sfarsit a plecat o gasca de oameni...care mai de care. Unii promitand ca nu vor mai veni in delta ever never, altii suparati, altii stresati, unii dezamagiti. Cu totii piscati de tantari, cu bube pe tot corpul...personajele pe care le-a scos delta de la Baclanesti sunt:
- o persona calma, pe care oricum ti-e greu sa o scoti din pepeni, care munceste si te ajuta!
- o alta persoana care nu neaparat e calma...care te ajuta daca ceri...care face numai daca trebuie!
- persoane cu care ai mai pleca oricand, oriune, muncitoare, sau prea muncitoare, pt ca de acest lucru se va profita din plin
- inadaptati care se pot adapta dar care nu-si doresc asta, pt care viata e frumoasa asa cum e ea...
-oameni cu caractere prea mici, si cu guri prea mari
-oameni cu prea mult devotament pt o cauza pierduta
-o tacanita si o linistita
- un fatarnic, si un altul apus de mult
- un lenes si un imputit
- un invatacel
- un adevarat om
- un ipocrit
dure sau nu descrierile sunt facute cu subiectivism evident! Nici pe departe NU SUNT persoana in masura sa caracterizeze personalitati, si persoane...
Regrete ca am venit in Delta?
NORMAL CA NU! ma bucur totusi ca am facut-o si pe asta!...pentru al III-lea an consecutiv!
Am mai invata ceva, si am mai crescut cu un cm! Am vazut cele mai superbe peisaje, cele mai multe pasari, am rezistat celor mai multe piscaturi de tantari, am vazut ca prietenia vine de acolo de unde nu te astepti, am vazut ca un cuvant promis, e o vorba in vant!
Toata iesirea din Delta, putea fi regizata pe caracterele dintr-un ~film cu prosti~, in care actorii principali am fi fost noi desigur! Alegem balarii ca sa fim piscati de tantari, cand exista atatea locuri ok...ramanem fara benzina in barca si multe altele, care ar face aceasta postare si mai lunga!

Cum s-a termiant lectia de supravietuire?
Cu un concurs aducator de premii...senzatii...rasuflari, dimineti cu rasarit de soare...culori stravezii pe apa, si pe inele!
~Ziua cand se lumina
Mana ta pe mana mea
Era o dulce povara
Si simteam cum timpul zboara~

Calatorului ii sta bine cu drumul

2009-07-26T14:36:00.000-07:00

Cica asa se spune...si la drept vorbind, asa si este!
Cu cat esti mai mult pe carari...cu atat nu-ti place pe acasa. Care casa, nici tu nu stii prea bine!
Fie el avion, tren, autocar sau masina calatoria a inceput sa devina ul alt ”eu”!
Cu siguranta voi avea o mica depresie cand voi renunta la sportul asta.
A fost weekendul medieval de la Sighisoara. Un weekend in care indiferent de varsta, sex sau antionalitate, oamenii s-au bucurat de ceeaa ce a fost vechi...de costume, de muzica, de traditii!
Comertul a inflorit, acolo unde cu sute de ani in urma, batrana cetate reprezenta si loc de refugiu, si loc de masa, si loc de casa! Sub alte straie... de sarbatoare, localnicii primesc turistii in fiecare an, la ceea ce a devenit mai mult decat o traditie: Festivalul medieval de la Sighisoara!
Placut impresioanta de maiestuasa organizare....multa lume...multe kitsch-uri...multi tigani! Dar asta nu impiedica pe nimeni sa se poarte in stil medieval!
Cu promisiunea ca la anu ne vom cauta cavaler...si vom imbraca straie de sarbatoare prin cetate in cele 2 zile ale festivalului...las pozele sa vorbeasca, iar eu ma indrept rapid spre gara! Ma asteapta o noua saptamana in Delta....Niste peste...niste broaste, poate niste porumb fiert, si niste scoici!
Prieteni..si triluri de chitari prin ”oacete” de vietuitoare marine!

Vara asta.....

2009-07-20T04:12:00.000-07:00

...a inceput de ceva timp! Gandul tutoro e cum sa o petrecem cat mai minunat, sa facem lucruri pe care nu le-am facut niciodata!
Vara asta am alergat pe Transfagarasan, am facut poze la ursi, am mancat inghetata pe Trans, am reusit sa fac 1500km, in 7 zile, in colturi diferite ale tarii, am realizat ca prietenii sunt cei care-ti dau o palma cand gresesti, am plecat in concediu cu ai mei-prima data dupa 10 ani, o sa plec la Sighisoara, o sa plec in Delta, o sa plec la mare, o sa urc pe Moldoveanu, o sa fac Piatra Craiului, o sa plec in Rusia...
”Here I go again on my own
goin’ down the only road I’ve ever known.
Like a drifter I was born to walk alone.
An’ I’ve made up my mind, I ain’t wasting no more time.”

Tot ce incerc sa-ti spun e ca am un raspuns

2009-07-19T14:37:00.000-07:00

”Ca sa te-ajut iti dau esenta mea,
Slabiciunea si forta mea,
Intunericul si torta mea.
Sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi
Si tu nu trebuie sa ingheti cu ele (nu).
Lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta,
S-ar putea sa te mire, dar dragostea nu-i o lupta.
Tot ce incerc sa-ti spun e ca am un raspuns
Astept doar vremea cand o sa ai…o intrebare de pus.”

Veritasaga - Am Un Raspuns
Poate pare ciudat, si de necontrolat,dar probabil asta e singurul aspect asupra caruia nu detin controlul profund.

Cu maine, zilele-ti adaogi, Cu ieri viata ta ti-o scazi!

2009-07-19T09:27:00.001-07:00

Proaspat intoarsa de pe carari de munte, trebuie sa fac fata vietii de camin care parca vrea sa-mi demonstreze zi de zi ce monstri poate creea.
Terenul drept, iar vantul bate, usile nu se inchid, geamurile se sparg, prezervativele ”inspermate” sunt intinse pe la chiuvete, iar tu din patul tau de la etajul 4 privesti pe geam cum masinile trec peste podul Grant, si asculzi cantece cu versuri pustii, ce serbeaza nebunii albi indragostiti!
Ce-o fi bine in tot ceea ce se intampla de jur imprejur, refuz sa mai intreb pentru a nu cauta prea mult intrebarile.

Postare nedefinita in timp!

2009-07-12T09:30:00.000-07:00

Tre repede pesta partea cu Montaniada cu mentiunea, ca pana la anu prin aprilie nu neaparat voi zambi daca mai aud pe careva ca pune intrebari referitoare la Montaniada. Sa fi fost chiar un stres atat de mare? Se paote...poate totusi si unul placut!
Imi indrept atentia spre oamenii canalizati de ceas, care nu pot trai fara. Cunosc si eu pe cineva. A renuntat la telefoane....zac prafuite intr-un dulap pentru doar 2 saptamani, dar nu se poate desparti de ceas. Minunea tehnicii care nu face decat sa-ti arate ca ai intarziat, ca a trecut timpul te streseaza neincetat, iar tu il porti la mana zi de zi! Intrebarea fara raspuns : DE CE?
E logic, multe alte chestii ne streseaza zi de zi, ne supara, si noi tragem cu dintii de ele. E firea umana ca sa-ti doresti ceea ce nu ai!
Si totusi care e problema cu ceasul? Evident ca o ispita prea mare nu poate fi...prea mari satisfactii de pe urma lui nu o sa capeti, si totusi te incapatanezi sa nu-l dai jos de la mana, asa de vreo 15 ani incoace. Iti place sa-ti imparta timpul, si-l porti cu stoicism la mana dreapta!
Provocare: Traieste fara ceas o saptamana!

E timpul povestirii!!!! MONTANIADA-editia a II-a

2009-07-08T02:31:00.000-07:00

Imi dau seama, ca blogul a devenit ceva mai mult decat mi-as fi dorit eu sa fie!
Poate capata fara sa-mi dau eu seama o tenta formala, dar care nu va impiedica sa spun, exact ceea ce vreau, si ceea ce cred eu ca e bine.
Pe scurt, a venit Montaniada, a plecat Montaniada! Ce a ramas in sufletul meu - poate singurul om care stia fiece lucru cum se misca! O mare bucurie, si o si mai mare dezamagire!
Da intradevar probabil sunt singura suparata dupa Montaniada, dar nu prea conteaza.
Asa ca hai sa lasam frazele sa curga...
Mare mi-a fost minunea cand am ajuns in poienita cu pricina si am constatat ca exista tone de gunoi....ca locul e mic, ca nu avem unde campa zeci de corturi...dar a trecut si problema asta, fiind intampinati d eurmatoarea problema pe ordinea de zi...PLOAIA. Ploaie care nu m-a determinat sa urasc Fagarasul, ci poate doar sa-i dau conotatii de om. Ploaie care a ster orice umbra de pe fetele celor care erau satui de soare. Ploaie nebuna....a zis ca vine si a venit!
Nici drumul organizatorilor pana la Caltun nu a fost lipsit de peripetii, ci intocmai, ne-am simtit bine vazand si Lacul Doameni, urcand mai mult decat ar fi trebuit, pierzandu-ne si minunandu-ne de ceata de Fagaras. Ca orice drum de munte, si acesta, m-a facut sa gandesc altfel, sa-mi aleg mai bine colegii de traseu, sa prind incredere sau nu in oameni!
Trecand peste certurile zilnice, peste aerele de conducator de trib, peste ursul care ne-a dat tarcoale in fiecare seara, peste fetele crispate si speriate, ziua de joi a adus prima suta de participanti in tabara!
Ziua de sambata a reintregit atmosfera, vremea a fost buna, iar concurentii s-au bucurat de o priveliste unica, ca in Fagaras.
Asa cum era de asteptat, o zi plina, clasamente, contestatii-clasamente din nou, si pe final o seara de cultural.
O seara plina...as fi vrut sa vad mai mult, stiam ca se paote si mai mult!
Duminica premierea. Sunt fericita ca premiile au fost luate pe merit, si mai sunt fericita de un lucru, intradevar a trebuit sa verific zece mii de clasamente, dar cel putin nu au exostat favoritisme! Nu aici, sau cel putin nu cat timp voi mai fi eu aici!
Felciitari celor ce au reusit sa ne ia premiile, si felicitari celor care m-au ajutat sa ducem si Montaniada de anul asta cu bine la final.
Stiti ca eu nu dau nume, si nici nu fac felicitari pentru merite speciale.
Multumesc celei cu care am impartit noptile pana la 4 dimineata, modificand, si iar modificand, pana cand trebuia sa iasa perfect totul. Cred ca e singura care ar putea sti in cea mai mare masura ce inseamna Montaniada, si cam tot singura in care am incredere si stiu ca daca m-a dezamagit o data, a II-a oara nu o va mai face!
Multmesc pe rand fetelor de s-au ocupat de cupe, tricouri, pliante de impartit, articolelor de postat pe diverse site-uri, invitatiilor de facut pentru diverse trusturi! Multumesc celor ce au ecologizat tabara, celor ce au rupt urzici, baiatului de s-a catarat prin toti copacii ca sa afiseze bannerele, celui care ne-a oferit masina pe post de depozit pt premii, arbitrilor de s-a trezit la 6 dimineata, arbitrilor ce au stat in posturi fie ploaie fie vant, si au notat si au calculat. Da multumesc ATGR. Mi-e dor de MONOM, dar asta e tre sa ma multumesc cu ce am!
Cine ma cunoaste, stie ca nu sunt omul care sa se lase impresionat de lacrimi, acolo unde dai dovada de profesionalism, impresionezi prin fapte si nu prin lacrimi! Cine iar ma cunoaste stie ca nu agreez minciuna si prefacatoria, stie ca daca vrei sa ma faci rea trebuie doar sa dai in persoanele la care tin, si atunci arunc foc pe gura! Si mai stie un lucru, zic omului verde in fata ceea ce cred...daca ii convine, bine, daca nu...n-are de cat! Si daca cititorule, acum dupa ce citeste, iti zici ca sunt putine acele persoane care ma cunosc si care ma accepta asa...iti spun sincer ca sunt destule. Nu vreau prieteni doar de fatada, ci de suflet!
Dar sa ne intoarcem la MONTANIADA...ca doar ea e subiectul, nu eu!
Nu a fost cea mai buna editie, si nu a fost nici pe departe editia pe care mi-am dorit-o eu. Poate asta este si motivul pentru care va trebui sa incerc cel putin sa fac din Montaniada editia a III-a ceva minuanat. Tin minte si acum citatul lui Bill Gates :”Inainte sa faci ceva perfect, fa ceva perfectibil!”. Imi permit luxul de a denumi editia a II-a a Montaniadei- o editie perfectibila, cu angajamentul de a o face la anu pe cea perfecta!
Iar pana la FDC, imi iau angajamentul sa renunt la lume, si sa-mi vad linistita de frumoasa familie ce mi-a dat-o Doamne Doamne. Abia astept sa pierd 2 nopti in jurul focului de tabara, sa cant fara sa-mi pese de punctaje, si sa ma simt bine!
Abia astept. Iar tu cititorule, daca ai fost la Montaniada o sa-ti auda urechile multe, cu siguranta, daca nu ai fost, asta este, ai pierdut o ”farama de eternitate si mister!”

Aceeasi stire, zeci de titluri

2009-06-26T01:28:00.000-07:00

Probabil azi sutele de ziare din intreaga lume, vor avea acelesi tiltu pe prima paginan ”Superstar died too soon”, sau ”A murit o mare stea a muzicii”. Toata lumea a auzit de Michael Jackson, iar cand zic toata lumea, chiar ca toata lumea. Fie el tanar, de 20 de ani, sau batran de 70....parca l-am prins cu totii pe Michael Jackson, toti am dansat pe Thriller, toti am incercat pasi de dans. Nu ne vine sa credem, dar este inca o certitudine ca viata nu te intreaba daca ai terminat tot ce-ti propusesei de facut, cand are de gand sa se termine!
Asta noapte nu a murit un nume, a murit o legenda. Numele va dainui mult pe buzele noastre, in playlisturi sau pe ecranele televizoarelor.
Azi nu ma uit la toate stirile urate ce s-au scris despre Michael Jackson, si spun un singur lucru ”A murit o mare persoana a muzicii”. Blogul meu va fi negru o lunga perioada de timp!

Se pare ca timpul e singurul cu care ma intretin

2009-06-24T02:18:00.001-07:00

Intr-o mica pauza de lucru pentru cea ce va fi, o chestie super tare, si anume Montaniada editia a II-a, m-am gandit sa mai updatez putin blogul!
Nici nu mai tin minte cum a fost in Grecia, si nici vouncherul din Rusia nu vine...
Eh, trecand peste amanunte, amanunte...
hai sa vedem, ce ne-a adus cele 7 zile in Thasos. o insulita, la jumatate de ora de continent, acolo unde muntele e la mare acasa...acolo unde te uiti in dreapta si vezi ceva, si te uiti in stanga si vezi altceva!
Se pare ca Bucsoiul nu e doar in Bucegi, se pare ca peisaje de vis sunt peste tot!
O zona linistita, dar in care am mai sters un rid...si am mai adaugat o gropita in obrajor!
Ce a insemnat pentru mine Thasos: serpi, arici de mare, albine, lesinuri, si palme, fazani, caprioare, umeri dislocati, locul unde sferturile de ora se masoara in 2 euro, locul unde marea se intalneste cu munte, tarantule pe stanci, primul innot, locul unde legile de circulatie nu exista, soferi care-si inchid casa pe drum, stanci prea departe pentru a fi ajunse si a te poza cu ele, sirena HC, iritatii de la soarele prea puternic, bodyguards care ne-au dat afara de pe plajele private, locul unde nu prea te intereseaza cat e ceasul..pentru ca timpul trece dar nu regreti!
Daca m-as mai intoarce vreodata Thasos? NU. De ce? e simplu...pentru ca unele amintiri trebuiesc traite o singura data!

Amintiri

2009-06-08T05:18:00.000-07:00

Voi traiti din amintiri? Stiu, din amintiri nu poti trai o viata, dar eu tin la amintiri, si-mi aduc aminte cu zambetul ep buze de anumite intamplari.
Eu tin si la anumite lucruri, chestie care nu e tocmai tare sanatoasa. Am tinut mult timp la un creion mecanic....pana am pierdut o parte din el inainte de un examen, si am inceput sa plang. Azi am gasit o radiera, cu care am invatat eu cand eram in clasa a XII-a. Poate pentru unii, sunt lucruri lipsire de importanta, dar la care eu tin mult!
Nu e tocmai ok, dar asta e, prea atenta la detalii, tin sa dau atentie unor nimicuri, riscand sa pierd esentialul din viata!
Azi plec...imi iau zborul spre niste locuri mai insorite!
Pana peste 10 zile...mult soare in suflet!

Ca-n filmele cu prosti!!

2009-06-04T13:11:00.000-07:00

Eu inteleg conceptul de a fi alergat de diverse animale din mediul inconjurator, gen caini de stana, ursi, mistreti, caini comunitari!
Da, totul e relativ ok, daca ai putin stapanire, treci cu bine, dar ce faci, cand in buricul targului, un roi de albine se indreapta vertiginos spre tine, se sparg in tine, tu incepi sa alergi, si ele, ia ghici....te urmaresc....si se uita lumea ciudat la tine, ca tu te feresti, si alergi ca bezmeticul, si ele dragutele vinnnnn...BAZZZZZ si vor sa pape din carnita ta!!!
Neh...nu credeam ca poate sa mi se mai intample si asta, dar cred ca voi scoate un concurs, cu lucruri cretine care vi s-a intamplat...si cel maic retin lucru sa fie normal castigator..ca asa e la noi.
CASTIGATORUL CONCURSULUI de zodii pe semne astronomice este Miulescu Andreea. Domnisoara Andreea, este rugata sa-mi dea un mail, pentru a-mi spune weekendul in care este dispusa sa sara ca o caprita pe Jepii Mici!
FELICITARI!!!
Urmatorul concurs va intarzia sa apara...oricum imi dau seama ca o regasesc din ce in ce mai mult pe Diana, pe cea pe care o pierdusem pe la inceputul anului cred ca pe undeva...prin tara. Bine ti-ai reintrat in rol!

Ce inseamna sa duci un proiect pana la capat...!

2009-06-04T03:15:00.000-07:00

Evident, cand te mananca tre sa te scarpini, asa zice o vb din popor. O alta vb la fel de adevarata mai zice ca ”Facerea de bine e .... de mama!”.
Eu nu prea cred ce zboara, si ce trece ca vantul prin fara ochilor nostri, si ne gadila urechile! dar totusi...
Gandesti proiectul, iti faci o opinie, faci un studiu de fezabilitate...cauti pe piata...o fi bun...o fi cerere...mai modifici....cercetezi concurenta...mai modifici...apoi il machiezi asa, cu fond de ten...cuvinte frumoase, sa dea bine, sa prinda la lume, si-l trimiti criticului...
Ne....modificam, nu e bine aici, nu e bine aici! DE CE? nu conteaza, modificam.
Modificam...ca-n lucrarea de licenta, ne ducem peste o saptamana cu aceeasi varianta, care e perfecta de aceasta data, si proiectul se accepta!
Acum se face echipa...normal ca in echipe mici lucrurile se rezv cel mai bine! Daca nu-i bagi in seama, esti capos vrei sa faci totul de unul singur, daca ii bagi in seama, si-i incluzi in echipa, iti faci peri alb, cand vezi ca nu se respecta termenii. DECI?
Normal, ii bagi, lucram in echipa sa facem ceva perfect! Crezi ca vei sta tu, in fata laptoapei, si vei butona cu o luna inainte ca sa faci tot ce ar fi trebuit sa faca echipa..NEHHHHH...vei sta mai mult.
Pe scurt cam ce trebuie sa faca un manager de proiect: pai ar cam trebui sa aiba cunostinte avansate de html, sql, si mai stiu eu ce limbaje de programare, pt a pune la punct maretul site...apoi tre sa le aiba cu papagalu in scris, sa gandeasca frumos, si sa scrie corect ortografic (inca ma bazez pe faptul ca anumite taste nu merg, de nu-mi iese asta de fiecare data)...sa conceapa cate art poate din opinii diferite...normal ca doar are 10 capuri de gandesc fiecare separat, si se contopesc la 12 noaptea.
Pe langa aceste minime activitati, ziua lui are vreo 60 de ore...cam asa..normal ca el e organizat , si cum natura nu l-a inzestrat decat cu 24, a reusit o negociere pt 21 de ore pe zi...mai rau ca o casa de clearing.
Dumnealui nu detine viata personala...unu la mana pentru ca nu are timp, cine pana mea sa stea cu un om, care vorbeste cu parintii in drum spre o posibila prezentare, pt ca nu are timp de acasa???? Sosia!
In orice activitate se umbla cu agendutza dupa tine..notezi tot ce vine in capsor, in unul dintre ele, ca sa ai timp sa te gandesti..cand o sa ai timp!
In timpul liber mergi la sedinta de partid...prezici...ceri ajutor..primesti ajutor...curios, la cearcanele din ultimul timp ma mir ca se mai uita careva la tine.
Dimineata ai programare la sponsorul X...la pranz examen (eh masteratul ala...e facultativ), seara sigur vreo intalnire cu vre-un potential partener...restul timpului fasai prin capitala ce ti-ai ales-o ca si oras.
Ajuns acasa, nimic nu se termina , totul se conseva...invitatii, neslettere, toate au nevoie de un alt cap care sa le conceapa...teste de corectat...concursuri de organizat, fise de arbitraj de conceput! Hmm...a era vb de o echipa!! CARE ECHIPA? Echipa are sesiune...tu nu, deci stai si munceste...
Noroc ca mai ai niste prieteni, te mai suna din cand in cand, si vb cu ei, te mai descarci, tu lor, ei tie, sunt cam singurii care stiu de unde a pornit totul, si unde se va termina...Auleu nu e gata Flyerul...cine e de vine, normal ca tu. Nu....postul X-mare post nu mai vrea parteneriat...si tu ai spus ca..., of, nu esti organizat de loc! Normal ca toate pica in capul tau...ah....vine o sponsorizare...FELICITARI ECHIPEI DE PROIECT!
Tu-fraiericiul, ajuti, feliciti, te trezesti la 6 desi cel mai mult pe lume detesti 3 chestii (1. trezitul de dimineata, 2 deranjatul de la masa, 3 telefonul), te arati in fata laptopului, si incepi sa-ti faci planul, sa tai sa audaugi! Totul ar merge bine, daca nu ar mai exista si ala...masteratul (doar nu credeati ca o persoana, deja ajunsesem la concluzia ca o persoana nu te-ar suporta sa te intalnesti cu ea doar la orele la care vrei tu, asa cum face masteratul)!
De voie de nevoie de hotarasti sa pleci 10 zile pe meleaguri straine!
normal ca esti condamnat. Manager de proiect incompetent, pleci...lasi proiectul balta...Acum ti-ai gasit...DE CE???? Cine o sa faca asta, cine o sa faca asta!!!!
Totusi iti pasa, desi nu ar trebui, si totusi de complici, desi viata ta e destul de compicata!
Cu un algoritm simplut, lasi totul in ordine, si speri spre un concediu fara prea mari griji!
Mai speri ca atunci cand te intorci, tot ce ai lasat sa fie facut..chiar sa si fie! Nu o sa fii surprins cand o sa constati ca e exact reersul medaliei, ba chiar ai fi obisnuit!
Pacat ca tu i-ai obisnuit asa, si pana una alta, asta e toata doar vina ta.
Copile, inca nu intelegi ca ”Sunt succese care te injosesc si infrageri care te inalta!!!!”
De ce sa ignori inima in favoarea cifrelor!?
Of, parca ai trecut ca gasca prin apa pana acum, si nu s-a prins nimic!
TOTUSI SPERA CA-TI VEI PLANTA POMISORUL TAU CEL MULT VISAT...SI CA VEI CRESTE ODATA CU EL!

Placerea de a sta in camin!!!

2009-06-02T14:30:00.000-07:00

De placerea de a sta in camin, si de avantajele nebanuite...nici nu pot sa-mi spun punctul de vedere! Cei 4 ani, pe care i-am petrecut prin diverse locatii ale ASE-ului, m-au fact sa constientizez ca in orice moment trebuie sa ai cortul pregatit!!! CINE STIE!!!
Cu cortul in Bucuresti nu am fost nicioadata..dar cu siguranta ar fi rezistat ploii de ieri mai bine decat caminul.
Vine ploaia bine-mi pare...imi parete e o gaura...ploaia o va creste MAREEEEE!!!, vine ploaia rau imi pare!!!!
Banuiti? Cum se scurgeau ele picaturile de ploaie, si umpleau paharele in 5 mine...apa rece de la Cel de Sus.
Acum nu-i bai, ca var pe pereti mai e putin, maine poimane, o sa ne creasca si floricele...eh, noroc de mine ca stau in patul de sus...ma pot astepta cu dush neprevazut in orice moment!
Normal ca afara, canalizarea e OK. Nu, nu sunt adevate lacuri de acumulare!!! Cum e posibil sa crezi asta...Ah..rauletul ala de trece prin fata ta...nu, nu e Dunarea....e un mic afluent!
Dar ce conteaza cum e proiectat caminul sa reziste la intemperii (parerea mea e ca arhitectul era un optimist, credea ca nu va fi furtuna niciodata), daca noi avem foisor in fata...si bancute sa facem gratarel, si gazonas cu iarbuta!
Ce conteaza ca o sa se umfle tocul de la usa, daca la intrare avem termopane.
Ce conteaza pe ce stam noi, daca portarul are fotoliu din piele..imaginea conteaza...ca deh...doar suntem economisti!
O sa-mi iau liber de la ce e in jur pentru 5 zile sa ma ocup de Montaniada, sa pot pleca linistita pe meleagurile Egeei! Nu aud vantul, nu simt ploaia....nu miros....nu simt...nici macar nu o sa mai cred...doar SPER!

Sa fie vorba oare de ipocrizie? Memoriile unui ASE-ist frustrat!

2009-06-02T14:07:00.000-07:00

In fiecare zi incerc sa descopar ceva ce m-ar putea surprinde. Recunosc, sunt adepta lucrurilor frumoase, dar cand e sa-ti mearga prost, nici un zambet nu te mai scoate la liman!
Sistem maret de hartii practicat in ASE-mareata academie....nevoie de 5 semnaturi sa recuperez banuti, contestatie cu privire la note...”Profa: Pai nu are rost sa faci contestatie, ca oricum am corectat corect!!!!”, timp intre 2 examene : 1 zi, doar nu vrei mai mult..sa nu obosesti!
Exaltat de cele ce le poate academia, exaltat de departamentul social care pe vara iti da camere de camin cu preturi mai mari ca in timpul anului de 4 ori..halal economisti, astia nu mai tin cont de inflatie, dai in minunata Piata Romana nr.9 de mitocanul cu baston, si fluieratoare ce-si face inviorarea printre masini!!!!
Orice afirmatie cu privire la omuletul din intersectie e de prisos!
Cine stie ce studentie nefericita o fi avand si el...si acum marcat da din maini!
Intrebarea mea este: ”Dragul meu ASE, care scoti diplome pe banda rulanta, pe care automat mai vrei si bani..daca eu invat..ma faci bursier, dar nu-mi dai banii pe bursa si ma trimiti in cel mai naspa camin, daca nu invat ma trimiti la taxa...cum/necum...eu la vara unde stau?”

Din pacate

2009-06-01T12:39:00.000-07:00

Blogspotul ma determina sa inchei concursul aici, si probabil sa-mi mut pe viitor blogul!
Mai sunt 2 zodii, dar asa cum stiti si voi, acesta se doreste a fi un concurs de astronomie, nu unul de astrologie, care stie mai bine caracteristicile cui!
Mai erau doar 2 zodii, simplute de ghicit de altfel, dar imposibil de postat!
Intrebari de pus, mai erau cu tona.
Ca si raspuns de data aceasta...cred ca inconstient le faci pe amandoua, nu e un moment in care sa spui ca nu poti iubi....nu e un moment, in care sa spui ca nu mai cer nimic!
Totul e relativ, ca si relativitatea de altfel!
Lucrurile cand se intampla se intampla intr-un mare mare fel, nu neaparat logic, nu neaparat cu sens...ci mai mult ....
Castigatorul de la acest concurs se va minuna de o minunata excursie pe Jepii Mici!
Cand, unde, cum, si de ce...Ma mai gandesc, oricum pe undeva prin iulie, avem grija si de licenta , si de tot!
Numele castigatorului il veti afla dupa intrebarea urmataore. Nu uitati, concursul poate sa nu aiba si nici un castigator.
Daca astazi ar fi ieri, si daca momentul pe care il astepti, de fapt s-a petrecut cand tu nici macar nu erai pregatit, atunci ce s-a intamplat cu tine?

Eu va raspund maine...

Concursul continua

2009-05-31T09:03:00.000-07:00

Normal ca blogul ne face probleme, astia de la blogspot cand ti-e lumea mai draga, nu te lasa sa incarci fotografii...offf :((
Felcitari pt capricornut!!!
DA...detaliile sunt cele care ne fac viata mai picanta, mai intensa. Poate unii oameni nu sunt atenti la ele, poate le trec cu vederea...toti traim, dar nu toti traim frumos!!!
ASa e si cu detaliile astea.
Zodia de azi:o zodie de aer, intelectuala, mentala, inteligenta, elocventa, cu un excelent talent oratoric, diplomatic, dar si siret, instabil, superficial, cu o tendinta spre inselatorie.
INTREBARE: Cum poti sa ceri, daca tu nu iubesti???
Profunda azi, in gandire, caut intrebarea fara raspuns!!!

Despre BURSA, mai pe intelesul studentului!!!

2009-05-29T13:07:00.000-07:00

A inceput sesiunea...lucru evident de altfel si la mine pe blog!!! Postari putine...concurs amanat, cele mai multe resurse fiind indreptate catre acumularea asidua de informatii!!!
Materiile de anu asta...una si una...parca imi aduc aminte de timpurile cand ma distram in sesiunea de iarna, cu cei 4 de 10...acum e ...TRIST...asa as defini eu!!! Dupa ce m-am ”constipat” in sitemele comerciale, si am fost nevoita sa fac investitii in proiecte...azi ma gandesc cum pot castiga mai bine la bursa de valori!!!!
ideal ar fi sa si inteleg ceva din cursul mult prea extravagant pentru cunostintele studentului, neinitiat in tainele bursire...asa ca daca va pasioneaza va recomand, cu ce cea mai mare placere:

Avem nevoie de burse?

După 1989 am plonjat cu entuziasm în economia de piaţă, fără a şti însă să înotăm în valurile tranziţiei. Copleşiţi şi dezamăgiţi de şomaj, inflaţie, restructurări şi reforme, promisiuni electorale şi speranţe furibunde, am trecut cu vederea esenţialul: schimbarea trebuie să înceapă cu noi înşine. Adaptarea la mediu asigură evoluţia unei specii, spunea Darwin. Noi, românii, nu ne-am adaptat încă la mediul unei economii libere, descentralizate, şi asta pentru că prea mulţi ani la rândul am fost obişnuiţi să ni se spună ce să facem, cum să gândim - deciziile erau luate de alţii, în numele colectivităţii. Chiar şi leul (asta ca să dăm un exemplu... autohton), acest rege al junglei, eliberat după o lungă captivitate, are puţine şanse de reuşită în lumea (citeşte jungla) reală.

Adaptarea - în cazul speciei inteligente, cum ne place să ne numim noi, oamenii (deşi uneori am mari dubii...) - nu se poate realiza decât prin învăţare. Pentru a face faţă oricărei schimbări trebuie să fim pregătiţi dinainte. Până acum, majoritatea românilor a resimţit efectele negative ale liberalizării economiei, pentru că nu cunoaştem şi nu ştim să folosim instrumente specifice de piaţă pe care producători, procesatori şi comercianţi din alte ţări le folosesc cu succes de ani de zile pentru a se proteja împotriva riscului fluctuaţiilor de preţuri.

Unul din aceste instrumente de piaţă este bursa de mărfuri.

Economia de piaţă = libertatea formării preţurilor

În condiţiile reformei şi privatizării agriculturii şi industriei agro-alimentare din România, când statul renunţă la monopolul său pe piaţa materiilor prime agricole, fermierii şi procesatorii de produse agricole îşi vor desfăşura activitatea într-o piaţă tot mai fragmentată ("atomizată"), cu un mare număr de participanţi. Chiar în cazul apariţiei unor "actori" importanţi, nu va mai exista un control administrativ al preţurilor. Odată cu evoluţia şi dezvoltarea relaţiilor economice specifice unei economii de piaţă concurenţiale, producătorii şi procesatorii din ţara noastră - conectaţi direct Ia o piaţă mondială caracterizată de o concurenţă tot mai acerbă - vor fi confruntaţi cu multiple probleme.

În aceste condiţii, agenţii economici români trebuie să cunoască paleta de alternative de care dispun firmele concurente străine de pe pieţele vest-europene, nord-americane şi sud-est asiatice. Un vechi proverb spune că "înainte de a-ţi înfrunta adversarul, cunoaşte-I cât mai bine".

Vom încerca să prezentăm succint aceste alternative, cum anume funcţionează şi cum pot fi ele folosite în avantajul celor care sunt prezenţi pe piaţa cerealelor din România:

• producători (fermieri, asociaţii agricole, societăţi agricole etc)
• procesatori (mori, brutării, fnc-uri etc)
• crescători de animale
• comercianţi (angrosişti, depozitari etc)
• exportatori

Piaţa cerealelor în România

Deoarece piaţa cerealelor din România este o piaţă dezorganizată, pentru producători, procesatori, comercianţi etc. dezavantajele ce decurg sunt următoarele:

• circulaţie greoaie a informaţiilor legate de preţ, cantităţi disponibile pe zone geografice, calitatea materiei prime
• efort suplimentar ca timp, bani, volum de muncă etc.
• riscul ca preţul materiei prime să evolueze nefavorabil
• lipsa securităţii financiare a tranzacţiilor

La vremea recoltei, majoritatea procesatorilor "aleargă" prin ţară în căutare de surse de aprovizionare cu grâu bun şi cât mai ieftin. Producătorii aleargă şi ei să-şi vândă recolta, sperând să obţină un preţ cât mai ridicat. Se dau telefoane, se întreabă încolo şi încoace, se caută cunoştinţe, se publică anunţuri, se bat drumurile, cei din nord se deplasează în sud mizând pe existenţa unor cantităţi mai mari de grâu şi la un preţ mai bun decât cel local. Este vremea vânzolelii! Urmează văzut, plăcut, bătut palma - gata, hai acasă c-am încheiat contractul!

În limbaj bursier, acesta este tipul de contract cash (la vedere), care este cel mai utilizat în prezent. Preţul contractului este stabilit în momentul încheierii tranzacţiei, iar livrarea mărfii este imediată.

Odată ce doi parteneri au căzut de acord asupra preţului, are loc plata, respectiv livrarea mărfii şi transferul de proprietate al acesteia.

De remarcat este că, în acest caz, atât producătorul cât şi procesatorul sunt supuşi unui important risc de preţ, respectiv ca în momentul vânzării / cumpărării, preţul să evolueze pe piaţă într-o direcţie nefavorabilă. Fiind vorba de un preţ generalizat la nivelul întregii pieţe, cel afectat nu mai are posibilitatea de a găsi un preţ mai bun la un alt operator. Faţă de acest tip de risc, agentul economic nu se poate asigura prin societăţile de asigurare. Vom vedea că această funcţie este îndeplinită de pieţele la termen - futures.

Există totuşi un tip de contract, mai puţin folosit, în care se poate realiza o protecţie la fluctuaţiile de preţ. Doi parteneri (vânzător/producător şi cumpărător/procesator) se înţeleg în luna martie ca preţul pentru grâul livrat în luna august să fie de 95 USD / tonă. Bineînţeles, fiecare acceptă acest preţ pe baza unor calcule detaliate care îi asigură o marjă de profit considerată rezonabilă. Dacă în această perioadă de timp survine un eveniment care îl defavorizează pe unul sau pe celălalt, fiecare dintre cei doi parteneri îşi are deja protejată marja de profit. O condiţie în plus în exemplul dat este ca probabilitatea de apariţie a evenimentului respectiv să fie mai mică de 100%, existând deci şi posibilitatea survenirii unui alt eveniment, cu efecte contrare.

Contractul luat ca exemplu mai sus este un contract cash la termen (forward), prin care vânzătorul şi cumpărătorul cad de acord să facă livrarea, respectiv să accepte efectuarea livrării (şi să facă plata) unei mărfi la o dată specificată din viitor, la un preţ stabilit în momentul încheierii acordului de voinţă.

Aceste două tipuri de contracte se regăsesc şi la bursă, alături de alte modalităţi de tranzacţionare.

Contracte bursiere

În cadrul bursei există mai multe mecanisme de tranzacţionare, care se deosebesc prin raportul specific între riscul asumat şi profitul aşteptat, raport care este acceptat în mod deliberat de către respectivul participant de pe piaţă. Intotdeauna însă, variabila cea mai importantă este preţul:

• cel la care producătorul este interesat să vândă
• cel la care procesatorul este dispus să cumpere.

Contractele bursiere sunt contracte comerciale de vânzare-cumpărare, cu clauze standardizate în ceea ce priveşte:

• cantitatea
• calitatea
• clauzele de execuţie
• metodologia de tranzacţionare

Negocierea contractelor se realizează după un mecanism specific pieţelor bursiere şi se poartă numai asupra preţului.

Piaţa la termen - o alternativă de luat în seamă

Piaţa la termen (contractele futures) este poate una din cele mai complexe modalităţi de tranzacţionare. Complexă, însă nu dificilă. Odată înţeles mecanismul tranzacţiilor, orice participant la piaţă poate obţine certe avantaje faţă de cei care le ignoră. Contractele futures sunt practic contracte forward negociate în ringul burselor de mărfuri.

Piaţa la termen este cea mai necunoscută agenţilor economici din România datorită inexistenţei unui precedent în ţara noastră, precum şi aparentei dificultăţi implicate de relativa noutate a fenomenului şi lipsa unui interes până în prezent în cunoaşterea ei.

În primul rând, tranzacţiile la termen sunt instrumente de gestiune a riscului (risk management) prin care se are ca scop:
• minimalizarea riscului pentru un profit aşteptat sau, similar,
• maximizarea profitului pentru un anumit nivel acceptat al riscului.

În limbajul consacrat se vorbeşte de aşa-zisa "acoperire a riscului" (hedging), prin care agenţii economici se protejează din timp faţă de eventualele schimbări nefavorabile ale preţului.

De remarcat că, în momentul încheierii respectivului contract, nu este obligatoriu ca vânzătorul să deţină marfa, ci el îşi asumă obligaţia ca, la data stabilită în contract, să efectueze livrarea. Astfel, dacă fermierul nu şi-a recoltat încă grâul de pe câmp, el îşi poate vinde printr-un contract futures viitoarea recoltă, dacă consideră că preţul obtenabil în acest moment poate fi mai bun decăt cel pe care-l poate obţine în momentul recoltei.

• Vânzătorul (producătorul) se "acoperă" (protejează) astfel de cazul în care, în condiţiile unei producţii foarte bune Ia nivelul ţării, preţul grâului ar scădea pe piaţă.
• Cumpărătorul (procesatorul, de exemplu o întreprindere de morărit), se teme ca, până la recoltă, să nu intervină o înrăutăţire a condiţiilor climatice (de ex., o secetă prelungită) care să genereze o recoltă foarte proastă şi, prin urmare, o creştere semnificativă a preţului la grâu.

Contractele futures cuprind în principal aceleaşi clauze contractuale ca şi contractele cash forward. Apar însă unele elemente specifice, care au şi generat această dezvoltare spectaculoasă a pieţei futures, astăzi o adevărată industrie, la limita între o piaţă comercială şi una financiară.

Dacă, după cum am văzut, contractele cash forward sunt negociate direct între vânzător şi cumpărător, contractele futures se tranzacţionează doar în cadrul burselor. Factorul care a permis acest lucru a fost standardizarea clauzelor contractuale:

• o cantitate standard
• o calitate standard
• aceeaşi dată de livrare
• acelaşi loc de livrare

Astfel, în ringul bursier se tranzacţionează doar contracte cu absolut aceleaşi clauze contractuale.
Singura variabilă rămâne preţul, care se mişcă liber şi se poate schimba în orice moment.
Datorită uniformităţii clauzelor contractuale, dacă o persoană vinde un contract, prin răscumpărarea lui de la un alt participant de pe piaţă, toate obligaţiile ce decurg din contractul vândut sunt "compensate" de către cel cumpărat. Astfel, respectivul vânzător "iese de pe piaţă" şi nu mai are nici o obIigaţie de livrare/cumpărare.

Cine participă pe piaţa futures şi de ce?

1. hedgerii - sunt operatori interesaţi în a se proteja în faţa riscurilor variaţiei preţurilor:

• producători,
• procesatori,
• industriaşi,
• comercianţi etc.

2. speculatorii - sunt indispensabili pentru o bună funcţionare a pieţelor. În absenţa speculatorilor, operaţiunile de hedging (acoperire a riscului) nu pot fi efectuate sau sunt realizate în condiţii nesatisfăcătoare, iar pieţele futures nu-şi pot îndeplini corect funcţia: riscul variaţiei preţurilor de care încearcă să se protejeze hedgerii nu va fi transferat, ci distribuit între întreprinzători.

Deajuns pt astazi!
sura: www.anamob.ro

This Is The Life

2009-05-28T12:06:00.000-07:00

Oh the wind whistles down
The cold dark street tonight
And the people they were dancing to the music vibe
And the boys chase the girls with the curls in their hair
While the shy tormented youth sit way over there
And the songs they get louder
Each one better than before

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?
Where you gonna sleep tonight?

So you're heading down the road in your taxi for four
And you're waiting outside Jimmy's front door
But nobody's in and nobody's home 'til four
So you're sitting there with nothing to do
Talking about Robert Riger and his motley crew
And where you're gonna go and where you're gonna sleep tonight

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?
Where you gonna sleep tonight?

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

Where you gonna sleep tonight?

asta o sa ma intreb si eu peste 3 saptamani!

How to lose friends and alienate people!!!

2009-05-28T11:11:00.000-07:00

Nu nu un titlu de film, de emisiune, sau ceva in genu!
E un fapt real! Te sustragi...si te prefaci!
PREFACUTULE!!!
Urmaresti mersul avioanelor, iti dai cu parerea fiecare unde, si cum aterizeaza...iesi in oras, doar de dragul de a da bine in fata altor oameni, iesi la intalniri doar ca sa te intalnesti cu 1 om..nu ca sa vezi un grup!
PREFACUT....sau doar strateg?

Traim....traim...nu am murit

2009-05-26T14:25:00.000-07:00

Traim si eu si blogul, si ne minunam de maretia sa Academia de Studii Economice din timpul sesiunii..
Fabulam asupra concursului ce a trecut, si ne e ciuda, ca nu am fost mai buni...mai buni...mai perfecti...
Ne gandim la minunatele zile ce vor veni cand vom merge la mare...
Ne gandim la prietenii pe care ii avem...si cu care ne mandrim....”am planuri sa-mi dau si copii la sc de ghizi sa le fii instructor”...si zambim, pt ca ne place, lumea pe care o avem...in care zburam...si spre care ne inclinam!
Avizi de tehnologie, detestand chestia aia de suna, de mult prea multe ori zilnic...speram spre momentul in care nimeni si nimic nu se paote interpune intre conditia umana a omului de rand, si absolut!!!!
DA..pasul facut astazi, este rezultatul sutului primit ieri!
Daca as vrea....cine vrea?...creierul, ochii? sufletul? cine minte? cine da mai mult? care e pretul ce va trebui platit? Cand? De ce abia acum? Oare nu e prea devreme? CAre va fi momentul care va dezvalui misterul? Si totusi, parca astea sunt intrebari de economist...! simplu economist!

Constelatia de weekend

2009-05-21T17:10:00.000-07:00

Felciitari pt Tauras.
Vers preferat, cred ca dupa ce am auzit treaba aia cu simetria...hmm...oricum eu am mai multe : ”Astazi doare sartul pe obraz/Jumatate de pamant, jumatate de luna/Suntem un Dumnezeu si-o Dumnezee/Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine...” si sa zicem ca lista paote continua. Melodie preferata, e greu intradevar de ales...atatea melodii cand le aud, ma fac sa tresar, sa-mi depanez amintiri, sau paote sa vars lacrimi...totusi melodia care mi-a ramas la sufletel, alaturi de oamenii cu care am colindat respectivii munti e : ”Prieteni din Crai!”
Si paote as sti sa schiez mai bine decat stiu daca nu mi-ar fi teribil de frica...
Azi ne distram cu o zodie rabdatoare, si ambitioasa, practica, perseverenta dar pesimista...HMMM...mie nu-mi plac oamenii pesimisti! Neh, not for me.
INTREBARE: Oare detaliile sunt cele care ne fac noua viata mai picanta? Sau contextul in care traim?

Cabana Schiorilor

2009-05-21T11:57:00.000-07:00

1. Printre munti si printre creste, sub aripa norilor,
În poiana minunata se gaseste o cabana,
Cabana Schiorilor.
Toata ziua ei schiaza; pentru unii e un chin;
Pentru cei ce stiu mai bine s-alunece pe zapada
E-o placere si-un sublim.

Refren:
Frumoasa-i viata daca stii sa o traiesti,
Frumoasa-i fata daca stii sa o iubesti.
Noi n-avem bani, n-avem bani, n-avem bani,
Suntem simpli hoinari;
În schimb avem, noi avem, toti avem
Peste 20 de ani.
Zero lei si zero bani, zero lei si zero bani
Au format si gasca noastra de hoinari !
Zero lei si zero bani, zero lei si zero bani
Au format si gasca noastra de hoinari !

2. Unii locuiesc la munte, altii vin de la oras
Sa schieze-n muntii Rodnei, Retezat sau Postavarul,
În Bucegi sau Fagaras.
Lumea cânta si schiaza, schiul zboara sub picior,
Flori pe pârtie brodeaza; pe unii îi întristeaza,
Pentru altii e usor.

banc

2009-05-21T05:33:00.001-07:00

Sotia care intelege

Un om de afaceri ii trimite un fax sotiei sale:

- Draga mea sotie, o sa intelegi ca acum cand tu ai 54 de ani, eu am anumite nevoi pe care tu nu mi le mai poti satisface. Sunt foarte fericit alaturi de tine, te consider o sotie minunata si, sincer, sper ca nu te vei simti ranita sau jignita cand vei afla ca in momentul in care tu primesti acest fax, eu fac sex in hotelul Camino Real cu Nicole, secretara mea, care are 18 ani. Totusi, voi ajunge acasa inainte de miezul noptii.

Cand se intoarce tipul acasa, gaseste pe masa din sufragerie un biletel in care scria:
- Dragul meu sot, am primit faxul tau si nu pot decat sa-ti multumesc ca m-ai anuntat. Profit de aceasta ocazie sa iti reamintesc ca si tu ai tot 54 de ani. In acelasi timp, te anunt ca atunci cand vei citi acest mesaj, eu voi fi in mijlocul unei partide de sex la Grand Hotel cu John, profesorul meu de tenis, care la fel ca si secretara ta, are tot 18 ani. Si cum, pe langa faptul ca esti un om de afaceri de succes esti si licentiat in matematica, vei intelege cu usurinta ca ne aflam in aceleasi imprejurari, dar cu o mica diferenta: 18 intra de mai multe ori in 54 decat 54 in 18. Deci nu ma astepta in aceasta seara, ma voi intoarce maine . Te saruta sotia ta, care te intelege cu adevarat.

Timpul pentru o noua zodie

2009-05-21T03:37:00.000-07:00

Zodiile pica una azi, una cand mai merge netu...asa ca se pare ca acest consurs se va termina cand in bucuresti vor arata 40 de grade...hmm..cat de curand.
DA. zodia balanta, a fost zodia trecuta, observam ca cineva este foarte bine pus la punct!
Raspuns: Oamenii vin si pleaca...prietenii doar vin...si daca intra acolo la sufletel e cam greu sa plece. Lucruri naspa se intampla zi de zi, dezamagiri apar fara sa ne dam seama, dar cel care ti-e prieten iti va ramane prieten si dupa nunta, si dupa inmormantare! Asta daca nu e fals si ipocrit! Cineva mi-a zis odata ca ar prefera ca la fiecare 100 de dusmani sa mai aiba inca un prieten, si atunci ar fi fericit!
Eu...nu am dusmani, cred ca nici macar persoane care ma detesta intratat de mult incat sa ma urasca...cat despre prieteni...cei pe care ii am, putini adevarati, si mai putini care vor ramane, care au ramas de 9 ani, de 4 ani...de 2 ani...sau poate doar de 2 luni le zic doar atat: ”Uitarea si mersul mai departe, sunt cea mai buna intelepciune”.

Trecand deja de jumatatea zodiacului, ne indreptam spre constelatia de azi!
Astrele zic ca e cea mai compatibila zodie pentru mofturosii din zodia Fecioarei. Experienta mie imi zice ca nu e tocmai asa, ca bietele fecioare sunt adaptabile...si gasesc cate un ”....-as” in fiecare zodie.
Practic, senzual, tandru, sociabil, gelos, nepasator, si imoral uneori. El e.
Intrabare:Versul tau preferat dintr-o melodie este? Iar melodia care iti naste cele mai placute amintiri este?

Nimeni nu este de neinlocuit....

2009-05-20T13:14:00.000-07:00

...dar uneori este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura!

Cred ca nu o sa ma mai gandesc la ce o sa fac maine...oricum o sa vina!

Cu trei ani inainte sa ma nasc

2009-05-19T14:20:00.000-07:00

Lying in my bed I hear the clock tick,
and think of you
caught up in circles confusion--
is nothing new
Flashback--warm nights--
almost left behind
suitcases of memories,
time after--

sometimes you picture me--
I'm walking too far ahead
you're calling to me, I can't hear
what you've said--
Then you say--go slow--
I fall behind--
the second hand unwinds

if you're lost you can look--and you will find me
time after time
if you fall I will catch you--I'll be waiting
time after time

after my picture fades and darkness has
turned to gray
watching through windows--you're wondering
if I'm OK
secrets stolen from deep inside
the drum beats out of time--

if you're lost...

you said go slow--
I fall behind
the second hand unwinds--

if you're lost...
...time after time
time after time
time after time
time after time

Noi nu suntem normali! Noi nu suntem normali!

2009-05-19T09:42:00.001-07:00

Ura lelita mea, noi nu suntem normali!!!!
DELOC NORMALI!
Cum sa iei hotararea sa pleci in concediu intr-o anumita locatie, asa pe moment, sa suni, si sa rezervi, si maine sa achiti!
Adica....da....doar noi am fi putut sa facem asta!
DAca de dimineata faceam planul cu ce vizitam in Rusia, si negociam perioada in care mergem, pe unde mergem, si ce facem, in dupa amiaza zilei de azi, ne-am gandit ca ne-ar prinde bine o vacanta in minunata insula Thasos.
Cand plecam? Pai cat mai repede, adica pe 8 iunie, cu o intoarcere oe 17 iunie, ca asa suntem noi, facem chestii nebunesti fara prea multe decizii complicate.
Asadar...plecam la mareeeeeeeee
Abia asteptam perioada aia de relaxare, cand te trezesti ca sa faci plaja, se termina ziua ca sa mergi in club...piscina...innot....nisip fierbinte sub talpi...greci frumosi!
Iti surade si tie ideea nu?
Dar stai momos in locusorul tau, pt ca probabil ori ai licenta anul asta, ori ai dizertatie anul asta..ori ai serviciu si nu ai timp de concediu...ori nu te lasa mama...ori nu ai bani!
Indiferent de motivul care ma trimite pe mine la mare, sau te tine pe tine in Bucuresti, draga cititor nestavilit in impresii...te astept langa mine in marea egee sa ne facem de cap!

Test de personalitate

2009-05-19T07:14:00.000-07:00

CE TIP DE TEMPERAMENT AVEŢI?
Alegeţi câte o afirmaţie, care vă caracterizează, din cele 21 de grupe de mai jos, fie A, fie B. Nu alegeţi afirmaţia care aţi dori să vă caracterizeze, ci pe aceea care vi se potriveşte cel mai mult, întrebându-i la nevoie pe cei care vă cunosc. Dacă această condiţie nu este respectată, chestionarul va da rezultate greşite.
1. A. Sunt foarte impresionat chiar de lucruri mărunte.
B. Sunt tulburat numai în situaţii grave, deosebite.
2. A. Mă entuziasmez şi mă indignez din nimic.
B. De obicei iau lucrurile aşa cum sunt, păstrându-mi calmul.
3. A. Când vorbesc, în general mă aprind şi ridic vocea.
B. Obişnuiesc să vorbesc calm, aşezat, fără grabă.
4. A. Trec adesea fără motiv de la bucurie la tristeţe şi invers.
B. Am o dispoziţie egală. Îmi văd de treabă, fără să iau în considerare atmosfera care mă înconjoară.
5. A. Uneori de emoţie mă pierd, sunt ca şi paralizat.
B. Aşa ceva nu mi se întâmplă. Fac faţă oricărei situaţii.
6. A. O ironie mă doare într-atât, încât pur şi simplu amuţesc.
B. Cuvintele nu au mare importanţă pentru mine deoarece eu apreciez numai faptele.
7. A. La cinematograf trăiesc din plin ceea ce se petrece pe ecran, mă agit, sunt emoţionat, râd sau plâng.
B. Filmul este un simplu joc de umbre pe o pânză. Uneori mă distrează, alteori nu, dar atât.

8. A. Când am timp liber, mă odihnesc, dorm, etc..
B. În timpul meu liber studiez, muncesc sau fac sport.
9. A. Fac în general eforturi ca să trec de la gând la faptă.
B. Este de ajuns să doresc ceva ca să trec imediat la fapte.
10. A. Decât să fac multe lucruri simple, mai bine gândesc mult, corect şi realizez puţin.
B. În general inventez şi organizez mereu câte ceva.
11. A. În general nu îmi asum riscul. Sunt tentat să ocolesc, să amân, să aştept, deoarece multe se rezolvă de la sine.
B. Atunci când am hotărât ceva, nu dau înapoi indiferent de piedicile întâlnite.
12. A. Fără motive întemeiate nu întreprind nimic. Ar fi o oboseală inutilă.
B. Sunt mereu ocupat. Mă enervează să stau şi să nu fac nimic.
13. A. Prefer să privesc un joc decât să particip la el.
B. Îmi place mai mult să particip la un joc decât să privesc.
14. A. Obosesc foarte repede chiar şi atunci când îmi place munca pe care o fac.
B. Am multă putere de muncă, sunt rezistent la efort.

15. A Încep multe lucruri, însă ele rămân adesea neterminate.
B. Concep planuri pe termen lung şi în timp le realizez.
16. A. Îmi schimb adesea părerile atunci când descopăr lucruri neaşteptate, necunoscute.
B. Sunt foarte constant în simpatiile şi antipatiile mele.
17. A. Necazurile reuşesc să le depăşesc repede.
B. Rămân marcat, supărat toată ziua şi chiar mai mult atunci când am un necaz.
18. A. Şi viitorul este important însă eu trăiesc în prezent.
B. Prezentul înseamnă prea puţin faţă de trecut şi viitor.
19. A. Când sunt supărat izbucnesc şi mă descarc.
B. Supărările nu se pot descărca. Le aduni în tine şi le suporţi.
20. A. Mă plictisesc lucrurile şi fenomenele cunoscute, prefer schimbarea.
B. Am multe obiceiuri exacte la care ţin mult. Nu-mi place necunoscutul.
21 A. Firea mea deşi deschisă, este un permanent şir de surprize.
B. Este greu să mă cunoască cineva bine, fiind o fire reţinută, interiorizată.

Interpretarea rezultatelor
Număraţi de la punctul 1 la 7, câte răspunsuri aţi ales cu notaţia “A” şi câte cu “B”. Dacă aveţi cel puţin patru de “A” sunteţi emotiv. La cel puţin patru răspunsuri “B” sunteţi nonemotiv.
De la punctul 8 la punctul 14 număraţi la fel câte răspunsuri “A” şi “B” aţi ales. Cel puţin patru “A” înseamnă nonactiv. Cel puţin patru “B” înseamnă activ.
Dacă pentru punctele 15 până la 21 aţi ales mai mult de patru “A” înseamnă primar, iar minim patru “B” înseamnă secundar.
Din combinarea celor şase variante se obţin următoarele tipuri temperamentale:
Emotiv + Nonactiv + Primar = NERVOS
Emotiv + Nonactiv +Secundar =SENTIMENTAL
Emotiv + Activ + Primar = COLERIC
Emotiv + Activ + Secundar = PASIONAT
Nonemotiv + Activ + Primar = SANGVINIC
Nonemotiv + Activ + Secundar = FLEGMATIC
Nonemotiv + Nonactiv + Primar = AMORF
Nonemotiv + Nonactiv + Secundar = MELANCOLIC

Temperamentul NERVOS
Temperamentul dumneavoastră este considerat “copilul teribil” al caracterologiei. Este reprezentat prin nume ilustre ale istoriei artei: Byron, Chopin, Baudelaire, Dostoievski, Gaugain, Mozart, Edgar Poe, etc. Temperamentului nervos i s-au consacrat volume întregi de cercetări şi analize profunde din care am selectat cele mai importante observaţii.
Temperamentul nervos nu trebuie asociat cu un om scos din sărite, decât în anumite ocazii. Este adevărat că stăpânirea de sine este mai curând o mare dorinţă pe care o aveţi, decât o virtute cu care “aţi fi dăruit de la natură”.
Principala dumneavoastră problemă este dispoziţia, prea se schimbă uşor, cu şi fără motiv. Prea vă strică “în târg”, la examene, în societate, intenţiile cu care aţi pornit iniţial “de acasă”. Poate că sunteţi emotiv, impresionat de prea multe lucru uneori mimica, vocea, mişcările pe care le faceţi “nu vă ascultă” ca pe alţii, impenetrabilii pe care îi invidiaţi.
Este sigur că sunteţi “afectiv”, în sensul că aveţi o trăire sufletească foarte vie, contradictorie şi care vă influenţează puternic acţiunile. Pentru că discutăm despre acţiuni trebuie să observăm că emotivitatea şi nevoia dumneavoastră permanentă de emoţii este în serioasă contradicţie cu activitatea dumneavoastră, discontinuă şi nu întotdeauna eficientă. Aţi dori să faceţi multe lucruri şi începeţi multe dar, prea des însă, acţiunile dumneavoastră rămân în fază de intenţie.
Tot ceea ce vă putem recomanda în această privinţă este să faceţi cât mai puţine compromisuri, să nu fiţi comod şi să vă alegeţi o muncă, fie ea şi dificilă, dar care să vă placă într-adevăr şi care în acelaşi timp să vă oblige la ordine şi autoorganizare. Dacă vă veţi iubi profesiunea, nimic nu vă poate împiedeca să aveţi rezultate excelente.
Mai avem o sugestie: temperamentul nervos suferă de o permanentă lipsă de energie în contradicţie cu sensibilitatea şi imaginaţia sa bogată şi de aceea este bine să o economisiţi.
O trăsătură importantă pe care o aveţi este nerăbdarea, “viaţa aici şi acum”. Nici un temperament nu este mai legat de prezent ca şi dumneavoastră. Pe de o parte este o mare calitate: sunteţi un adevărat seismograf al schimbărilor, al problemelor spontane, gata să reacţionaţi prompt, să vă adaptaţi la ele şi să-i ajutaţi şi pe alţii să le observe. Reversul promptitudinii este frecventa contradicţie, pe care cei din jur v-o reproşează des, între ce spuneţi ieri şi ce faceţi astăzi şi, poate, lipsa de obiectivitate cu care susţineţi şi argumentaţi vreun punct de vedere care vă convine pe moment.
În legătură cu modul de a comunica, specialiştii consideră că “nervosul” are mai mult ca oricine tendinţa, uneori agasantă, de a critica de dragul criticii ţi contradicţiei, să vorbească mai mult despre lucruri sau despre alţii şi mai puţin despre el însuşi.

Temperamentul SENTIMENTAL
Să începem cu o precizare: împărţirea antică a lui Hyppocrate, cuprinzând temperamentele: coleric, sangvinic, melancolic şi flegmatic are tendinţa să vă repartizeze în categoria melancolicilor. După o apreciere superficială un om sentimental este considerat adesea melancolic.
Nimic nu este mai greşit decât să considerăm sentimentalul un temperament slab. Bănuim că nici dumneavoastră nu aţi accepta această tipologie şi v-aţi considera undeva la mijloc, între celelalte temperamente.
În realitate aveţi o trăsătură care nu este deloc slabă – emotivitatea. Oricare dintre “temperamentele emotive” are o viaţă interioară de o bogăţie care respinge epitetul slab. Dovada este dată de biografiile unor sentimentali celebrii ca Alfred de Vigny, Jean Jack Rousseau, Leconte de Lisle, astfel încât s-a ajuns la concluzia că sentimentalii prezintă un număr aproape infinit de varietăţi care nu se lasă reduse prea uşor la un singur tip.
Temperamentul dumneavoastră este “frate” cu tipul nervos, de care îl aproprie şi carenţa de energie. Citind descrierea “nervosului” aţi găsit probabil multe lucruri care vi se potrivesc. În ciuda acestor puncte comune, cele două firi sunt adesea în contradicţie: dacă “nervosul” rămâne un veşnic adolescent iritabil, “sentimentalul” este mai curând un permanent copil fragil şi sensibil. Dacă nervosul are uneori tendinţa să fie egoist, sentimentalul este mai curând egocentric, în sensul că pentru dumneavoastră tot ce se petrece în jur apare ca o problemă personală.
Ceea ce vă deosebeşte cel mai mult de nervos (şi vă aproprie de pasionat şi flegmatic) este desfăşurarea în timp a vieţii sufleteşti. Trăiţi mai curând în trecut şi în viitor decât în prezent. Vi se poate reproşa că nu ştiţi să uitaţi. Sensibil şi tentat spre autoanaliză, chiar dacă nu vă place, din teamă sau din rezervă, să vă destăinuiţi altora, vă supuneţi unei continue autoaprecieri, din păcate adesea subiective.
Vă cunoaşteţi mai bine slăbiciunile decât forţele. Pentru dumneavoastră principala problemă este voinţa, depăşirea acelei nesiguranţe, a neîncrederii în sine, care vă este proprie. Există o mare contradicţie între idealurile pure şi perfecte pe care le aveţi şi acest sentiment de neputinţă (de altfel nerealist). Mulţi sentimentali manifestă o resemnare anticipată, având o adevărată fascinaţie a eşecului, subtil exprimată în zicala populară: “mai bine un sfârşit cu spaimă, decât o spaimă fără sfârşit.
Pentru că am început prin a descrie temperamentul dumneavoastră, aşa cum se manifestă în special în adolescenţă, trebuie să mai notăm subiectivitatea dumneavoastră analitică – atenţia excesivă pe care o aveţi pentru amănunte - astfel încât adesea “din cauza copacilor nu vedeţi pădurea”, timiditatea şi nehotărârea paralizantă pe care o simţiţi atunci când trebuie să acţionaţi.
Despre sentimentali se spune că, spre deosebire de nervoşi, care încep mereu şi nu termină niciodată, ei se pregătesc mereu şi nu încep niciodată.
O interesantă trăsătură a temperamentului dumneavoastră este reacţia la situaţiile grave. Paradoxal, în timp ce micile neplăceri şi piedici vă tulbură profund, atunci când obstacolul sau pericolul devine clar şi nu mai poate fi amplificat prin imaginaţie, reacţionaţi cu mult echilibru şi curaj. Menţionăm acest lucru deoarece faptele eroice ale sentimentalilor I-au uimit de multe ori pe cei din jur şi au fost chiar relatate de scriitori.

Temperamentul COLERIC

Asemenea pasionaţilor, flegmaticilor şi sangvinicilor, şi temperamentul dumneavoastră este considerat puternic. Vă caracterizează în esenţă trei trăsături: o emotivitate puternică, multă energie şi o mare legătură cu prezentul.
La coleric dialectica interioară este mai puţin utilă. El este tentat atunci când nu reuşeşte ceva să schimbe mai curând obiectele sau situaţiile din jurul său, decât pe el însuşi. O altă trăsătură peste care psihologii vă recomandă insistent să treceţi este cea sintetizată într-o expresie caracteristică pentru dumneavoastră: “sunt aşa cum sunt şi trebuie să mă luaţi ca atare”, trăsătură excelent exprimată în celebrul “dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” al lui Alexandru Lăpuşneanu.
Desigur, nu este nimic rău în faptul că, foarte natural, aveţi iniţiativa şi conduceţi grupul în care vă aflaţi. Necazurile apar atunci când datorită firii dumneavoastră prea aprinse, impulsive, prea puţin controlate, mai ales în adolescenţă, vi se întâmplă să faceţi gafe sau să întreceţi măsura.
Temperamentul dumneavoastră are o mare calitate: căldura, uşurinţa cu care vorbiţi cu oamenii, reconfortante chiar şi pentru temperamentele mai reci (flegmaticii, nonşalanţii, melancolicii).
Altfel, o trăsătură importantă a temperamentului coleric este valoarea mare acordată acţiunii. Psihologia şi literatura de specialitate au descris de multe ori destine tumultoase ale unor colerici ca Beaumarchais sau Hemingway, care au avut tendinţa să trăiască mai multe existenţe, să cunoască tot, să realizeze tot.
Alţi colerici, deşi excelent dotaţi, au realizat foarte puţin, fiindcă n-au reuşit să se restrângă doar la câteva domenii. “Strunit” prin educaţie şi integrare în colectiv, temperamentul dumneavoastră se îndulceşte şi devine mai stabil şi mai înţelept.

Temperamentul PASIONAT
Temperamentul pasionat a fost supranumit temperamentul celor trei forţe: afectivitatea puternică, activitatea intensă şi tenacitatea.
Dacă nu se poate vorbi despre superioritatea prin definiţie a unui temperament, se poate spune despre cel pasionat că este cel mai intens. Ceea ce iese în evidenţă la dumneavoastră este intensitatea dramatică şi concentrarea trăirilor. Marii pasionaţi ca: Napoleon, Marie Curie, Blaise Pascal, Lev Tolstoi, Ludwig van Beethoven, Luis Pasteur, au vrut “totul”. Spre deosebire însă de temperamentul coleric, pasionaţii intuiesc că nu pot ajunge departe decât stabilindu-şi o direcţie unică, mergând în profunzime. De aceea se spune că pasionatul preferă absolutul totalităţii.
Pentru că am început descrierea cu superlative şi pentru că nu dorim să vă măgulim gratuit amorul propriu, vă precizăm că pasionat nu înseamnă cu tot dinadinsul “genial”. Prea de multe ori unii pasionaţi nu se realizează, sau nu creează nimic, pentru că nu îşi îndreaptă forţele spre direcţii sociale utile.
Este un temperament echilibrat. Echilibrul dumneavoastră este însă scump plătit, fiind, după cum vă daţi şi singur seama, rezultatul unui efort de “strunire a tensiunilor” pe care vi le produc emotivitatea intensă şi dorinţa de a realiza cât mai mult. Din cauza acestor presiuni interioare, diferenţele de comportare, de personalitate între reprezentanţii temperamentului dumneavoastră sunt foarte accentuate.
Caracterologii francezi consideră că pasionaţii se manifestă de la singurătatea cea mai abstractă şi nedreaptă până la un adevărat model de echilibru şi sociabilitate în funcţie de gradul lor de interiorizare. În orice caz, ceea ce sunteţi la maturitate, găsirea unei vocaţii, depinde în cea mai mare măsură de ceea ce psihologii numesc “dialectica personală”, modul în care vă construiţi conştient şi voluntar o personalitate faţă de care aveţi toată răspunderea. Este motivul pentru care autoaprecierea acelor “lucruri pe care nu le cunoaştem despre noi înşine, sau dacă le bănuim ne este frică să le afirmăm cu certitudine”, constituie o adevărată datorie a temperamentului dumneavoastră.
Ca şi pentru sentimentali, trecutul, copilăria, amintirile au o mare importanţă pentru dumneavoastră. Puterea de muncă şi dorinţa de activitate vă orientează însă mai mult spre viitor, pentru că trăiţi mai mult pentru viitor. Napoleon spunea: “am trăit totdeauna cu un avans de doi ani”.
Cei mai activi reprezentanţi ai temperamentului pasionat au o obsesie a folosirii timpului care curge prea repede, supraîncărcându-şi zilele, scurtându-şi nopţile, renunţând la tot în favoarea muncii care îi pasionează. Pasteur remarca: “un singur lucru poate fi interesant – munca”.
O trăsătură negativă spre care este posibil să tindeţi e duritatea, neglijenţa faţă de oamenii cu care veniţi în contact. Uneori vi se reproşează individualismul, izolarea de cei din jur sau, dimpotrivă, tendinţa de a-i domina, de a spune “eu” în loc de “noi”. Adevărul este că oricât de multă energie, fermitate şi independenţă aţi avea, în afara colectivului nu puteţi realiza nimic viabil.
O ultimă remarcă despre dragoste. Caracterologii vă avertizează asupra tendinţei de a reacţiona după cum urmează: “îi dăruiesc celui iubit (celei iubite), toată viaţa mea”, ceea ce se poate traduce şi în: “îl (o) oblig să trăiască numai viaţa mea, nu şi pe a sa proprie, pe care eu oricum nu o înţeleg”. Pasionaţii vor să facă fiinţei iubite tot binele sau, dacă nu se poate aşa, tot răul de care sunt în stare.
Poate că principala primejdie a temperamentului dumneavoastră, atât de dotat, este excesul, fie în muncă, fie în familie, în relaţiile din societate, cu oamenii de care aveţi mare nevoie, iar principala cale spre succes este modestia, deschiderea spre lume şi spre oameni.

Temperamentul SANGVINIC

Temperamentul dumneavoastră a fost mult timp considerat, şi nu întâmplător, prototipul omului normal. Nonemotiv, capabil de o activitate susţinută, reacţionând prompt la realităţile înconjurătoare şi, în general, echilibrat, nu vă remarcaţi de obicei ca având deosebite probleme psihologice. Aceasta explică şi interesul mai redus al temperamentului dumneavoastră pentru investigaţii de tipul acestui test.
Psihologii sunt de obicei de acord că principala dumneavoastră calitate este bunul simţ, care vă face să vă bucuraţi de viaţă şi să nu aveţi dificultăţi în relaţiile cu oamenii pe care ştiţi să-i luaţi aşa cum sunt, punând foarte rar la inimă micile conflicte pe care, de altfel, aveţi priceperea să le transformaţi în jocuri.
Aparţinând unui tip care ştie să se exteriorizeze fără să se aprindă şi să-şi piardă controlul, sociabil şi plin de respect faţă de normele, vă remarcaţi în sens pozitiv, dar şi negativ prin abilitatea de a manevra oamenii şi lucrurile în propriul interes. Caracterologii remarcă tendinţa tipului dumneavoastră de a pune la punct o “tehnică a reuşitei” bazată pe experienţă, sau reţete de care ştiţi să nu vă îndepărtaţi, obţinând maximum de confort material şi moral.
Ar fi totuşi o eroare să transformăm normalitatea într-o vină şi dorinţa justificată a oricui de a trăi mereu mai bine şi fără conflicte în oportunism.. Nenumăratele exemple de sangvinici ca: Montesquieu, Giradoux, Anatole France, Montaigne, Helvetius, vin să demonstreze încă o dată că nu există temperamente negative sau pozitive şi că în nici un caz personalitatea conştientă şi responsabilă a unui om nu poate fi explicată prin integrarea pasivă a unui “dat” înnăscut. Reţinând aceste precizări, putem aminti în continuare dintre observaţiile referitoare la temperamentul sangvinic, aptitudinea de a păstra din viaţă ceea ce este plăcut, amical, util şi de a neglija pur şi simplu lucrurile neplăcute, dar evitabile. “Fugi de rele, cruţă-ţi mâhnirile, nu duce ştirile rele şi nu le primi”, spune Gracian într-o viziune tipic sangvinică.
Trăind activ, muncind eficient, fără grabă, cu optimism şi prudenţă, deschis spre orice experienţă utilă şi agreabilă, rezistent şi echilibrat, sangvinicul a fost considerat de unii psihologici un temperament ideal. Ca orice temperament şi acesta are însă dezavantajele sale, cum ar fi adaptabilitatea rapidă, bună pentru activităţi creatoare poate să nu mai fie valoroasă în relaţiile cu oamenii şi îndeosebi în ordinea morală.
Modul în care stabiliţi relaţiile cu oamenii este piatra de încercare a posibilităţii şi voinţei dumneavoastră de a dezvolta şi perfecţiona o personalitate multilaterală care să se identifice comunităţii umane.

Temperamentul FLEGMATIC

P. Grieger îl numeşte impenetrabil din cauza foarte reţinutei exteriorizări a vreunei emoţii. Realitatea este (aşa cum adesea emotivii nu sunt în stare să înţeleagă) că permanenta stăpânire de sine, care vă caracterizează, poate ascunde ca la oricare alt om o mare varietate de trăiri şi imbolduri. Ceea ce contrariază în autocontrolul dumneavoastră este originea sa gândită şi voită. Echilibrul, răbdarea, voinţa, meditaţia, care sunt în general calităţile temperamentului dumneavoastră, au reprezentanţi remarcabili ca: Charles Darwin, Pierre Curi, George Washington, Berthelot, Lavoisier, Franklin sau Kant.
Autoreconstrucţia logică şi voluntară pe care v-o atribuie psihologia maschează adesea o emotivitate destul de puternică. Mulţi flegmatici se apropie de pasionaţi sau sunt pasionaţi care au reuşit să-şi impună un puternic autocontrol. Datorită acestei obiectivităţi, temperamentul dumneavoastră refuză să vă determine să vă angajaţi în vreo acţiune înainte de a fi avut suficient timp să observe şi să aprecieze prudent şi distant. De aici, o serie de ocazii în care “pierdeţi trenul” – la figurat desigur, niciodată la propriu.
Pentru dumneavoastră totul se traduce în probleme care trebuie cântărite şi rezolvate pe baza unor reguli şi legi generale. Din cauza economiei de mijloace, păreţi adesea mai puţin activi, iar unii vă pot considera chiar leneşi, ceea ce nu este cazul.
Temperamentul dumneavoastră se caracterizează şi prin timpuria aparenţă adultă. Despre Lavoisier un biograf remarca: “la douăzeci de ani era un bărbat în toată firea, n-a avut tinereţe”. În copilărie este probabil că aţi fost liniştit şi serios, nici entuziast, dar nici negativist, de obicei atent, ascultător, adaptabil la un colectiv, dar puţin comunicativ. Este interesantă tendinţa pe care o aveţi, de a vă elimina din comportare orice nu ar avea vreun scop sau explicaţie.
Aproape puteţi fi recunoscut de oricine după formula preferată: “Este logic” sau “Nu este logic”.

Temperamentul AMORF

Slăbiciunea temperamentului dumneavoastră se manifestă pregnant în situaţiile critice. Altfel reprezentanţii acestui temperament nu se divulgă şi se recomandă mai degrabă prin ceea ce au pregnant: mobilitate şi echilibrare.
În condiţii de lucru neprimejdioase, nealarmante, cei cu temperamentul amorf acţionează normal şi chiar dovedesc răbdare, spirit de analiză detaliată, conştiinciozitate.
Revenind la temperamentul dumneavoastră, trebuie să-l diferenţiem de cel melancolic prin plasticitatea sa mare şi prin legătura directă cu realitatea imediată. De aici şi constatarea că viaţa dumneavoastră depinde în cea mai mare măsură de mediul în care trăiţi, de educaţie, şcoală, locul de muncă. Potrivit părerii lui Scheldon, sunteţi prin excelenţă omul pe care îl defineşte şi îl determină meseria pe care o are.
Reprezentanţii temperamentului amorf se pot remarca prin rezultatele excelente atunci când îşi descoperă şi folosesc vreo aptitudine specială. Este cazul fabulistului La Fontaine sau al celebrului actor Alec Guiness. De altfel, mulţi actori aparţin acestui tip de temperament datorită plasticităţii şi rezonanţei lor înnăscute.
Principala resursă prin care vă puteţi depăşi inhibiţiile este inteligenţa. Problema este să puneţi în aplicare concluziile juste la care ajungeţi. La temperamentul dumneavoastră trebuie precizat mai mult ca oriunde, caracterul lui psihic. Mulţi cred că un temperament slab înseamnă neapărat un fizic plăpând şi o apariţie palidă.
Nimic mai greşit. Această caracteristică a temperamentului dumneavoastră se referă nu atât la resurse cât la economia de energie, deoarece nu sunteţi lipsit de robusteţe, de forţă şi rezistenţă fizică, capabil fiind de numeroase rezultate sportive. De altfel, mulţi amorfi îşi aleg ocupaţia de profesor de sport, căci sunt asemănaţi cu un motor care demarează lent şi are nevoie de mult carburant şi scântei puternice.
Accentuăm: căutaţi aceste scântei la cei din jur. Căutaţi profesiuni în care impulsul spre activitate să vină de la alţii, fie prin organizare disciplinată, cum este armata, fie prin contactul cu un public permanent şi variat care să vă ceară să acţionaţi, cum sunt actorii şi profesorii.
Sociabil, conciliant (poate superficial), vă va fi uşor să vă adaptaţi. Probabil că marea confruntare pe care trebuie să o aveţi pentru a realiza ceva în viaţă va fi împotriva celui mai mare duşman pe care îl aveţi – comoditatea.

Temperamentul MELANCOLIC

Nonemotiv, inactiv, interiorizat şi având tendinţe să amâne totul, melancolicul se hotărăşte greu să acţioneze. Ca şi temperamentul nonşalant, temperamentul dumneavoastră a fost multă vreme neglijat şi greşit înţeles de caracterologi.
Este de remarcat că temperamentul dumneavoastră este opus simetric celui coleric. Lipsit de multe dintre calităţile acestuia, melancolicul are în schimb altele. Trebuie să vă spunem că pentru temperamentul dumneavoastră este mai mult ca oriunde adevărată constatarea că nu există trăsături psihologice înnăscute bune sau rele prin sine, ci orice trăsătură devine utilă, valoroasă sau dăunătoare în funcţie de educaţia şi autoeducaţia responsabilă.
Să menţionăm câteva aspecte negative ale temperamentului dumneavoastră. În primul rând tendinţa de a se strecura neobservat, de a se confunda cu decorul. Apoi, caracterul ascuns, închis, care de multe ori este cauza lipsei de înţelegere a celor din jur. Un al treilea dezavantaj pe care mulţi psihologi îl consideră principal este înclinaţia spre o reverie neconstructivă, care se rupe de realitate.
Totuşi aceste scăderi îşi găsesc antidotul în acelaşi mare catalizator al valorii umane care este de fapt pentru toţi oamenii, indiferent de orice clasificare temperamentală, inteligenţa, participarea socială şi munca.

Ai renunta la un prieten vechi?

2009-05-18T14:53:00.000-07:00

Felicitari pentru recunoasterea Fecioarei!
Cea mai mare victorie: Hmmm....sa-mi infrang inima! Odata...demult!
Zodia de azi...se afla sunb semnul calmitatii, nu dau mai multe informatii, fotografia spune totul, si pana la urma tre sa fie un concurs.
Intrebare: Ai renunta la un prieten veci pentru un altul nou?

Premiul acestui concurs: O iesire la Malaiesti!!!

Nunta Zamfirei-George Cosbuc

2009-05-18T09:25:00.000-07:00

De fiecare data cand citesc aceasta poezie, ma cuprinde un zambet larg.
EXCELENTA OPERA DE ARTA!

Blogspotul a complotat

2009-05-17T14:45:00.000-07:00

Nu vrea sa ma lase sa postez imagini!
Constelatia de data trecuta, intradevar, era SCORPIONUL!
Raspuns, la infricosatoarea intrebare: Nu as putea sa traiesc din regrete!
In conditiile de fata totusi jocul trebuie continuat!
Ce pot sa fac? fara sa ma bazez pe uploadul lui de fotografii...
Asadar daca nu am foto, va trebui sa dau mai multe detalii despre zodie.
In primul rand are a 5-a stea ca stralucire din sistemul solar, si evident, este steaua mea preferata...Spica.
Persoanele ce se mandresc sau nu, cu acesta zodie, sunt capabile sa depaseasca orice limite, practice, inteligente, elocvente...si acum partea cealalta: sirete, instabile, superficiale, si foarte CRITICE, si PERFECTIONISTE.
Cred ca nici macar nu era necesara fotografia, pentru maretia sa de zodie, iar mai multe nu zic...
Intrebare: Care este cea mai mare victorie din viata ta?

Under Suspicion

2009-05-17T11:36:00.000-07:00

Ador filmele care ma determina sa fiu atenta la fiecare fraza, la fiecare gest, la mimica fetei, in care detaliile sunt actiunea, in care actorii joaca fiecare scena la maxim. Astfel de filme sunt putine, in special psihologice, si fiecare crede la final cam ce-l taie capul. Cam un astfel de film e ”Under Suspicion”. Cine a tradat, si cine a fost tradata, cine e ucigasul, si cine a ucis? Singuri despartiti de cei 20m din hol, actorii dau dovada pe tot parcurul filmului de foarte multa stapanire de sine, chiar daca sunt unele momente, in care ai crede ca sunt depasiti de situatie. Sot presupus ucigas, sotie-presupusa tradata, diferenta de varsta colosala. Everyone has secrests, some of them are crimes
Monica Bellucci, Morgan Freeman, Gene Hackman au reusit un film, in care daca urmaresti mai mult privirea ochilor, si nu intensitatea replicilor, ai sansa ca la final sa nu pui intrebarea ”De ce?”.
SUSPECT DE CRIMA explora cele mai intunecate tarâmuri ale imaginatiei umane, scotând la lumina periculoasele ramificatii psihologice ale unei constiinte incarcate de vina.
Vedeti-l prima data si minunati-va, urmariti-l a II-oara, si intelegeti-l! Veti fi surprinsi cand veti constientiza, cate aspecte ati ratat! Felicitari celor care sunt cu adevarat actori!

Noaptea muzeelor

2009-05-17T03:55:00.000-07:00

Avizi de cultura, sau nu, bucurestenii cu mic cu mare, s-au perindat noaptea trecuta pe la muzeele ce si-au deschis portile!
Veseli ca pot face asta, oamenii parca nu se mai saturau sa stea la cozile interminabile!
As putea sa ma intreb ca o buna parte din populatie, de ce trebuie o seara anume ca sa iesim la muzee? In restul anului nu putem? O intrare la muzeu variaza de la 2 lei, la 10 lei, deci chiar un mizilic daca e sa ne gandim la timpul pe care il pierzi stand la coada, ca vorba aia, doar timpul inseamna bani!
Dar, nu , nu voi face asta. Noaptea muzeelor e bine venita, daca nu te gandesti la dezamagirile ce pot interveni dupa vizitarea anumitor muzee. Recunosc, eu sunt genul de om, care se pregateste mult prea repede, daca nu dau de chestii interesante in drumul meu.
Aseara am inceput noaptea muzeelor printr-o vizita la ”Muzeul de geologie”, profund dezamagita, recunosc, ma asteptam la cu totul altceva, si imi promit ca imi voi lua instrumentele de geolog, si voi face niscava vizite pe unde stiu eu, ca sa-mi retrezesc interesul asupra pietrelor.
Apoi...Muzeul de arta....nu ne-a ocupat prea mult timp, si vazand tot ce am crezut noi ca e de cuviinta, ca niste adevarati artisti, ne-am tras in poza in fata ateneului...acolo arta!
Urmeaza Muzeul de Literatura....superb daca ar fi adapostit mai multi autori, mai multe citate, oricum superb!
Muzeul George Enescu, ne-a incantat in peisajul unic Cantacuzino, tineri exceptionali ce au dat glas emotiilor prin diverse instrumente.
Piesa de rezistenta...Muzeul National de Istorie...care dupa spusele unora, mai specialisti decat subsemnata la domeniul istorir...era fara ”istorie”. Columna lui Traian, si un intreg ansamblu de pietroaie ar fi trebui sa para muzeul National de istorie. Somputuoasa cladire, ce mi-a facut cu ochiul inca de cand am venit in Bucuresti, avea etajele 1 si 2 inchise, probabil in asteptarea vreunui mare carturar care sa dea ”ocaua cea mica”, pentru a fi lasate publicului spre vizitare. Mi-ar fi placut sa-l vad pe Stefan decat pe Mihai I, sau pe Mircea cel Batran in locul printesei Maria, dar gandindu-ma ca habar nu am eu ce-i aia istorie, ne-am luat catrafusele, si dezamagiti am sfarsit noaptea muzeelor la 2.30. Mi-ar fi placut Muzeul de harti si carti vechi....dar ii fac o promisiune pe luna viitoare.
De ce a fost necesara aceasta noapte ca sa vizitez muzeele Bucurestiului...o sa-l citez pe Roosevelt...”Faceti ce puteti, cu ceea ce aveti, acolo unde sunteti!”

Nu pot sa cred

2009-05-14T15:29:00.001-07:00

Am un desktop pliiin...nu-mi gasesc linistea in el...Lumea ma grabeste la masa...si eu mananc incet...de ce?????....azi am adormit in metrou...muuult, adica am si visat, am omis statia..nu e bine...blogul nu merge sa postez o constelatie...zilele astea parca nu se mai termina niciodata...Eu tastez 800 in loc de 80 la bancomate, si ASE-ul imi ia banutii, ca copilu e cretinut, si distrat! DEad-lineurile la proiecte vin ca nuca in perete, nu le cauti, si ele vin! Vreau la munte sa ma relaxez, pe mine Bucurestiu ma oboseste prea mult...si orice sursa de tehnologie imi provoaca convulsii!
As arde telefonul, si laptopul l-as da pe foc! Cum o fi frate in pustietate...da recunosc, m-as plictisi dupa a 3-a zi...in primele 2 as dormi...am reale restante la capitolul asta...si in a 3-a zi m-a gandi probabil ce as putea investi pe acolo!
Azi am avut un real succes in orice am intreprins...si totul pt ca a existat acea minima organizare. De cand ma lasa memoria, si s-a inventat pixul si foaia, cu plusuri, si minusuri, nu ma culc pana nu tai totul, si fac o noua foaie pt a doua zi!
Prin asta inteleg eu ascultarea sfatului medicilor, si relaxare...Sa maora Gimi, daca nu a murit deja!
Fug pentru o implementare de solutii in fluctuatia de personal, si ma rog sa nu visez fluxuri monetare la noapte...inclin spre o pajiste verde pentru mai multa relaxare!!!
Si apropo, nu mai fi stresat omule...si zambeste...lucrurile trec mai usor!
Iar treaba cu ochii e delicata rau...mie imi plac oricum..si prin asta i-am raspuns si anonimului, si lui crisulet...bai copilu...nu mai sta tu ingenunchiata la cel care a apus, si nu se stie, cand si cum se mai intorce...oricum eu azi am fost gica contra...dar ia mai uita-te si in stanga ta, si ai fi surprinsa de ce ai putea sa vezi!
Eu inteleg principiu de a te ghida dupa ce vezi inainte, dar te-ai gandit sa mai faci mici curbe in viata...ca pe sosea...periculoase ce-i drept, dar datatoare de succese nebanuite!

Constelatia de azi, cu o mica intarziere

2009-05-13T08:57:00.000-07:00

Scuza e a mea...investitia a fost mult prea laborioasa :)
Deci, constelatia de data trecuta...varsatorul!
Ce ma intriga, felul unora de a primi mult, si de a nu da nimic, castigand totul.
Prefer sa vinzi intrigi, decat sa fii banal.
Constelatia de azi:unitate si rachiuna, razbunare si pasiune, instinct, tentatie si ambitie.
Daca vrei sa intelegi ziua de azi, trebuie s-o cercetezi pe cea de ieri" - Pearl S. Buck
Intrebare: Ce nu ai putea sa faci niciodata?

Ochii.....

2009-05-12T11:20:00.000-07:00

Ochii sunt cei ce aduc cele mai mari satisfactii, care castiga atunci cand tu crezi ca pierzi, exprima atunci cand tu nu ai cuvinte, care sclipesc atunci cand cuvintele nu-si mai au rostul, care dezvaluie atunci cand tu nu vrei sa zici nimic, care mint cu indrazneala unui copil, care iti tin privirea si nu se rusineaza, care plang si care se inrosesc de la oboseala.
Ochii sunt primii care se indragostesc, si primii care sufera!
Ochii viseaza, chiar si atunci cand sufletul e in lacrimi ingropat, ochii fura priviri, tradeaza impresii, vand iubiri!
Cate nu pot sa faca ochii....daca ii educi cum trebuie!
Si ca sa citam de la o buna prietena...Cine stie ce va fi...poate nimic...poate totul!

Leul fuse si se duse

2009-05-11T14:18:00.000-07:00

Poate pentru ca sunt singurii care fara sa vrei te tradeaza atunci cand esti acolo in visul tau, si esti numai tu! Ochii sclipesc, si tanjesc, spre visul cel fara de capat!
Constelatia de azi...un libertin/a, dar un prieten de nadejde...intelectual ce adora provocarile, nonconformiscumul, modernitatea, idealismul, egoismul!
Ce te intriga cel mai mult pe lumea asta?

Dragostea dureaza trei ani!

2009-05-11T12:41:00.000-07:00

Primind un certificat de divort, intru intr-o sala ce nu pare a fi teatru, dar unde pentru cateva zeci de minute actorii aveau sa te capteze in ceea ce avea sa fie o mega petrecere de divort! Atenta deopotriva la gesturi, replici, scenica, parca voiam sa memorez cat mai multe, si sa nu dau posibilitatea timpului sa-mi fure orice detaliu, orice nuanta!
Optimista sau nu, piesa scoate din tine ceea ce vrea....daca vrea sa te determine sa crezi ca dragostea chiar dureaza 3 ani, o va face, iar daca vrea sa te faca sa crezi ca ”Dragostea noastra e frumoasa pentru ca e imposibila”, o va face si pe asta.
Probabil ca exista si un praf de adevar...”Ceea ce ar trebui sa cauti toata viata e o femeie care sa nu-ti apartina toata viata”...”Cand nevasta iti devine prietena, e cazul sa propui unei prietene sa-ti devina nevasta!”
Un teatru dezinhibat pentru spectatori lipsiti de prejudecati, in care replicile au curs, gesturile au fost clare si precise, iar privirile patrunzatoare.
Mi-a placut sa constat ca intradevar dragostea nu dureaza trei ani, ci ceva mai mult, sau putin mai putin, depinde de autorii ei.
Mi-a placut sa vad cum barbatul e un animal nesatisfacut, care ezita intre mai multe fustrari, si cum iubitele nu sunt inselate de placere ci pentru perpetuarea speciei!
Sa fi fost trista piesa? Atunci de unde atatea rasete, de unde atatea chicoteli pe sub mese?
Sa fie adevarat, ca anul 3 e cel in care trebuie sa imparti mobila?
Pai de ce? Fiind o mare fana a depasirii barierelor, mi-am pus ca scop emotional depasirea acestui prag, poate si demonstrarea faptului ca dragostea poate tine mai mult si ca... totul e posibil.
Prima cauza a divortului e casatoria. A doua cauza e amanta. A treia cauza este expirarea termenului de valabilitate!
Au experimentat:
Cristi Iacob - Marc Marronier, proaspat divortat
Adriana Trandafir - Anne Marronier, fosta sotie
Gabriela Iacob - Alice, amanta
Cuzin Toma - Jean Georges, prietenul homosexual
Matilda - o prostituata
Poate ca pana la urma piesa nu este de la inceput si pana la sfarsit asa cum te asteptai, dar cu siguranta, numele si jocul actorilor o ridica acolo unde ii e locul.
Dupa opinia mea de “specialist” se incadreaza intr-un realism plin de imagini socante, pornografice si pline de “subtilitati” (uneori poate excesiv), intr-adevar realism, sa zicem. Te prinde din prima: “Dragostea este o bătălie pierdută dinainte.“, un debut puternic al unui inceput de sfarsit a povestii, a carei tristete o recunosti pe parcursul lecturii si de care nu te desprinzi decat spre final in care incepi sa te oftici ca ai inceput-o din prima, sa regreti ca iti pare rau la un moment dat. Nu pot sa-l dezvalui, as strica totul. Pe tot parcursul ei personajul principal, adica autorul insusi, variaza intre starea de paranoie totala si starea de depresie continua, incercand sa desconspire astfel existenta sa din acei ani intr-un jurnal vizual. Dar oricum, desi piesa abunda de diferite “dume”, adica glume pe seama anumitor lucruri ca: incestul, bigamia, intalnirile amantilor, replicile date in anumite imprejurari, scene de un patetism destul de comun in zilele acelea (poate chiar cultivat in secolul actual), glume seci, glume englezesti (la un francez) de care te prinzi cu usurinta si-ti dai seama de adevarul lor, dar asta dupa cateva momente bune de timp,piesa reuseste sa te trezeasca la realitatea cruda in care traiesti. Daca as fi fost casatorita si termenul celor 3 ani s-ar fi apropiat vertiginos, iar eu as fi citit cartea aceasta cu cateva zile inainte, cu siguranta m-ar fi zdruncinat si m-ar fi pus pe ganduri. Cartea aceasta nu e altceva decat o pledoarie pentru un posibil esec in casnicie care nu se intampla dupa 3 ani, nici dupa 2, nici dupa 1 ci se poate intampla oricand si spre finalul ei - a piesei- (happy-end de altfel, dar iarasi nu doresc sa dezvalui) realizezi ca toata aceasta pledoarie n-a fost pentru ratarea iminenta, ci totul se rezuma la o simpla concluzie : ca in ciuda tristetii debordante, a scenelor puerile, a replicilor si gesturilor disperate BARBATUL E UN PORC, UN MARE PORC, adica un lucru evident, pe care il stie toata lumea, numai ca tipul asta, Frédéric Beigbeder, o zice altfel: demonstrand-o.
Va recomand sa mergeti sa vedeti piesa, dar nu sa cititi cartea, eu una in urma piesei nu as face-o.
Daca totusi mi-ar scapa in mana, as citi-o, rasfoi-o, as rade la partile funny, as trage vreo 2 sau 3 invataturi, dar nu mai mult ca strica… si-apoi as arunca-o, caci dupa parerea mea nu e o carte de pus in biblioteca ci una care trebuie citita pe avion, in tren, intr-o autogara, la dentist si lasata acolo la plecare.

Iertati-mi opinia naiva...dar barbatul nu e un simplu animal nesatisfacut...daca ar fi doar atat nu i-am mai iubi, femeile nu sunt precum posturile de la televizor...iar dragostea nu incepe mereu cu apa de trandafiri, si se termina cu laturi!
De fapt ce este dragostea...daca ar fi cuvinte sa fie descrisa...daca ar fi vreun ceas sa fie cronometrata?...si n-am fi doar noi care sa o traim?

constelatia de azi!

2009-05-10T23:30:00.000-07:00

felicitari celor ce au recunoscut dragutul de berbecel.
Felicitari pt idei...interesante nu pot zice nimic.
ce as face eu...pai covrigul l-as manca, lingura as lustrui cu servetelul, m-as uita in ea, si mi-as aranja parul, si apoi m-as duce catre catre noua cucerire.
Constelatia de astazi, orgolioasa, egoista, extravaganta, o zodie guvernata de Soare care sporeste autoritatea, vointa, hotararea.
Intrebare:”De ce viseaza ochii?”

Ma vezi? Ma crezi? Ma auzi? Ma simti....?...pareri de dupa lira

2009-05-10T13:03:00.000-07:00

Nu trebuia astazi scris nimic, sunt obosita, si proiectul ce se vrea a fi terminat peste 3 zile, e mult prea stufos pentru a-mi da pace!
Cu o cana mare de ness in dreapta, si cu iaurtul cu fructe in stanga, ma asezai in fata laptopului sa dau bice diagnosticelor si analizelor pentru firma lui peste!
Dar amintirile nu-mi dau pace, sunt prea proaspete, si simt ca daca nu le pun azi pe hartie vor dainui numai acolo, la mine in sufletel...dar se vor scutura la fel ca cele mai frumoase flori!
Vineri...ora 7.30 se naste o noua zi, ce parca nu mai vrea sa se sfarseasca, cel putin nu acum...examen...proiect...tren...locuri in picioare....reparat cort in tren..AZUGA.
Final destination: Cabana Garbova, traseu usor...2 ore prin padure pe o panta, de scoti limba 2m afara.
Uite o caprioara...SUPERB...dar totusi partenera de calatorie, nu mai contenea, cu aluziile daca ne intalnim cu Mos Martinica. Ehehehe...oricum gura aurita avea sa-si faca in cateva momente efectul...”e bine daca nu ne intalnim cu mistreti”!
Dai si fluiera, da-i si urca....”Diana....MISTRETUL”!!!!!!
Hmm...da-i si flueiera, dai si URRRLA...dai si flueira, dai si alearga!
Grupul cel mare de 2 fete nebune si neinfricate, renunta la tura miraculaosa in sus, pentru urcusul pe partie din Predeal, asa ca pline de voie buna si de curaj, ca am scapat nevatamate in intalnirea cu mistretul negru, vedem indicatorul ”Predeal 4km”, si o luam la pas...pas pas...pas...tricoul cu MONOM salvator, ne aduce in cale 2 membri Caraiman, care ne iau cu masina!
Constatam ca cei 4 km pana in predeal, aveau de fapt sa fie vreo 10km pana la partie, ceea ce insemna evident destul de mult, pentru fizicul si psihicul nostru intalnit cu mistretul!
Auleu...da abrupta mai e partia asta, noroc de traseul prin padure, pe triunghi albastru, pe curbe de nivel, cica pe langa ursi!
Si usor usor...fara prea mari batai de cap, aveam sa ajungem in tabara, unde in nici macar 10 minute de cand am poposit, si mi-am intins cortul avea sa inceapa sedinta fara sfarsit...da ziua ce incepuse cu 15 ore inainte, intradevar parca avea sa-mi demonstreze ca e mult mai viteaza, si ca ma va invinge!
Orele interminabile, cu discutii ce tindeau spre infinit, unele lungite pana la absurd, alele purtatoare de idei bune si constructive se lungeau fara sa ne dam seama, dar totusi cu acordul nostru catre 2 noaptea, si apoi catre 3.30, cand parca psihicul ceda usor usor..iar gandul unora ca a doua zi era orietare ii indemna spre patul de la etaj!
Si se termina si sedinta, si vine cica noaptea, si se rateaza cantarea de vineri noaptea...iar eu aveam in cap numai ”haideti sa votam!”
Afisaj...discuti...pareri...pregatiri...certuri...contradictii...dezamagiri...cuvinte aruncate fara sens...vorbe in vant....prostii banale care dor...priviri codase...ganduri ratacite...toate veneau si treceau in adiera vantului, si parca erau absorbite de colosul de piatra ce ne apara de fiecare data cand ne intorceam cu fata catre el! Erau Bicegii...muntii de alta data ce erau acolo, acum, si vor fi mereu.
O iesire care a facul unele prietenii mai trainice, care a demonstrat ca masa sta cel mai bine pe 3 picioare care nu se vor rupe prea curand pentru ca exista acel ceva din trecut care le tine drepte in fata oricui! O iesire in care mi-am dat seama ce am pierdut, si ce as fi putut pierde daca viata ar fi zis da...sau poate nu!
Surprizele nu au incetat sa apara, nici tarziu in noapte, cand stransi la liziera padurii...adusi parca de cantecele noastre, prieteni si colegi vin si ne imbratiseaza. Si ca tacamul sa fie complet, cu zambetul pe buze iti spun...”Cum sa nu merite sa vii, chiar si pentru 5 ore...sa asculti un cultural, sa saruti un obraz, sa imbratisezi un prieten”
Un cultural care la repetitii avea sa fie ce-a mai planetara aparitie a monomului...avea sa se transforme in ceva ce mie mi-a pus un zambet larg pe buze!
Cantecele sunau bine...cabana rasuna...ropotul de aplauze ingheta sufletul actorilor ce dansau ”Lipa lipa...rita rita”, familiei strambilor, membrilor corului, si celor ce recitau poezia cu emotie vadita ascunsa dar sesizabila de cunoscatori!
Ochii nu se intersectau de frica...dar zambetul ascuns, palmele care bateau si vocile unite intr-un singur glas ne-au adus ceva de ce suntem mandri...un loc 2.
De ce ”un loc”, si nu ”locul”, va las pe voi sa va dati seama!
Felicitari celor cu sufletul verde ce au reusit din nou sa ne demostreze ca se poate orice daca vrei, te pregatesti si esti bun!
Cei ce erau dezamagiti cu 3 ore inainte erau acum fericiti!
Mana de oameni a reusit din nou...cu degete noi, sau vechi sa se ridice la asteptarile celor ce inca canta cu zambetul pe buze ”Si poate peste ani ne-om intalni, vom rade vom plange si ne vom iubi, caci pe veci cu toti prieteni buni vom fi, caci pe veci cu toti prieteni buni vom fi! ”
Discutii aprinse intre un soare si o luna ce si-a gasit sa graviteze in jurul pamantului s-au petrecut pe acel izopren verde! Ganduri, offuri, si pareri! Mandri de ce avem in suflet, mandri ca ne avem unul pe altul, purtam amandoi in suflet ceva ce inca nu stim ce e, ceva ce inca cred ca nu-l putem defeni si concretiza decat in absolut, dar care ne face de atatea ori sa zambim, sa ne fie dor de noi, sa ne respectam si sa tinem cu dintii de ceea ce e al nostru si doar in inimile noastre!
Nu va suferi nimeni pana la urma, pentru ca nici unul dintre noi, nu va permite asta, orice ar fi!
Inca mai cred ca antiteza dintre ”sarutul tau perfect”, ”astazi doare sarutul pe obraz” si ”saruta-mi gandacul de pe buze” nu poate fi traita decat de cele ce duc totul spre perfect, care traiesc momentul de ”Azi mi-e cel mai rau si cel mai bine!” in fiecare clipa...adica de noi, introvertitele si analiticele zodiacului!
Pana imi voi gasi jumatatea de pamant, voi mai merge pe acele creste, cu acei oameni, in acele gasti, cu acele voci...voi iubi sentimentul de a ma culca cand soare rasare, si de a ma trezi cand soarele te arde!
Si sa nu uitam...
”Niciodata nu exista....niciodata e ceea ce e in tine, ceea ce simti, LIBERTATEA!”

Da stiu, e timpul pentru a doua zodie!

2009-05-07T08:54:00.000-07:00

si haideti, ca nu e greu, o sa dau cate ca o caracteristica a respectivei zodii, in functie de persoanele pe care le cunosc eu din ea.
Zodia de data trecuta a fost ”Sagetator”. Daca as fi singura pe o insula pustie, probabil ca as luao razna de ca as vorbi doar cu persoana mea, si as incepe sa-mi modelez din nisip persoane imaginare. Daca as mai fi cu cineva...l-as alerga...l-as prinde (pt ca evident se va lasa prins)...l-as bate cu privirea...l-as saruta cu ochii...l-as imbratisa cu simtul...ne-am scalda in razele de soare (pe insula mea pustie nu exista organisme brutale, sau carnivore)...si ne-am trasnpune in aparent!
Daca ma mai chinuiam putin ma nasteam o mica metafora!
Constelatia de azi...este...o zodie incapatanata...ambitioasa...agresiva...independenta.
Intrebarea buclucasa, daca ai avea un covrig, un servetel, si o lingura de zahar, ce ai face cu ele pentru ca cuceri pe cineva?

"Tincturi de frunze"

2009-05-07T05:03:00.001-07:00

1. Nu pot sa stau drept, merg cu toamna-n piept
Vantu-n toate ranile ma doare
Si pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza in intampinare

R: Si-am sa-ti scriu scrisori
Pe tulpini de flori, de lumina stelelor patrunse
Si-un roman sa-ti scriu
Folosind pe viu, sub umbrar de nuc
Tincturi de frunze

2. Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarba verde
Clipe indigo, care incotro
Spre-a avea motive de-a ne pierde

3. Frunze iti trimit, scrise cu grafit
Si cu movul toamnei care vine
Ce sa-ti mai insir, frunze in delir
Te iubesc si ma gandesc la tine

4. Ori pe unde merg, frunze cad in cerc
Si in clopot mi-se-aude mersul
Scriu scrisori pe foi, lacrimez in toi
Intr-un liber schimb cu unïversul

Oamenii ciudati atrag lucruri ciudate!

2009-05-05T03:49:00.000-07:00

In lunga serie de aventuri cu bijuterii, pe care le-am avut in ultimul timp, de genul:furat cutie cu bijuterii, disparut inel de pe masa, pierdut cercel in bazin...sa vezi ca se intampla:declar gasit bratara, gen masculin in buzunar de rucsac. Proprietar, evident ca in momentul de fata, mana mea stanga. Rog pierzatorul, sau cel care a pus-o acolo sa ma instiinteze pe orice cale daca doreste bratara inapoi. Daca nu, ii multumim frumos pentru dar, si ii uram viata placuta, zile multe, femei frumoase si cochete!

Prima constelatie, prima intrebare!

2009-05-05T00:11:00.000-07:00

Care este cea mai indrazneata idee care ti-ar trece prin cap daca ai fi singur pe o insula pustie? Dar daca ati fi doi? Sexul celor doi, dupa preferinte...:P

P.S. Constelatiile vor fi afisate in ordine aleatoare, dupa bunul plac al organizatorului concursului!
P.P.S. Pentru ca asa este corect, si fairplay, voi raspunde si eu in fiecare urmatoare postare la intrebarile puse de mintea buclucasa ce o port cu stoicism.

The new game has come!

2009-05-05T00:01:00.000-07:00

Intorcandu-ne la vremurile de mult apuse, sau care mai spus, la vremurile din amurg, pt ca pentru unii soarele nu apune niciodata! avem un alt joc!
RECUNOASTEREA SEMNELOR ZODIACALE DE PE BOLTA INSTELATA!
Deci logic, 12 postari, 12 constelatii zodiacale!
Cat se poate de simplut pentru inceput i know!
Dar avem darul de a complica lucrurile. DE CE? Pentru ca putem...asa zicea un mic cataret colorat!
Asadar, fiecare postare, va fi urmata de o intrebare. Important raspunsul cu privire la constelatie, dar si mai important raspunsul cu privire la intrebare. Rapundeti ce puteti, ce stiti, sau ce inspiratie aveti!
Aseara am iesit sa consumam premiile, frumoasa iesirea, asa ca daca mie mi-a placut, si premiantelor la fel....sa stiti dragele noastre ca a fost si ceai, si suc, si pajitura, premiile de la concursul vor fi dezvalutie la mijlocul concursului, adica la postarea cu numarul 6!
Bafta tuturor, si haideti sa ne intrecem nu numai pe creste :)

Ma indragostesc de o persoana indragostita de mine!

2009-05-04T23:20:00.000-07:00

Acesta este ultimul coment din dimineata zilei de 5 mai 2009. Frumos spus in cuvinte, ceea ce doar sufletul stie, si ochii cunosc. BRAVO!

Vreau sa trecem marea!-ASCULTA

1. Vreau sa trecem marea, nu stiu de-i vreme buna
Tu iubita mea, ramai in urma
Metereologul iubirii a murit
Nu mai sunt busole, totul a pierit

Barcile plutesc, nu mai au mila
Toate-au putrezit si-mi este sila
Tu, iubita mea, ramai la tarmuri
Vor veni si poate alte vremuri
Marea nu-i de tine, e prea mare
Tu sa stai in munti daca vei sti
Si-am sa ma intorc de va fi soare
Si-am sa te invit spre alte galaxii

2. Tu sa-mi fii mireasa, iar eu sa-ti fiu mire
Sa-mpletim cu aur zilele cu zile
Sa-ngropam minciuna, s-alungam prostia
Sa-ngropam mania, si-apoi viclenia

3. Dar ramai cu bine, luna-i mai aproape
Voi privi pamantul de prin telescoape
Cand ma voi intoarce iti voi povesti
Ce-am facut iubito, printre galaxii

4. Si-apoi printre stele, printre galaxii
Prinsi in goana vietii noi ne vom iubi
Vom uita de frica, de rani fara mila
De iubiri desarte, de lacrimi, de sila.

Inca o frumoasa poveste de iubire...da....inca o scoala de munte! ai dreptate.

1 Mai - Mare - Vama Veche

2009-05-04T03:10:00.001-07:00

Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tare au gust de sare
Pielea-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare, noapte la mare

De ce de 1 Mai in Vama Veche? De ce nu in alta parte? Pentru ca trebuie incercat tot ce se poate incerca, si vazut ce place copilului.
SOC...asta e cuvantul cu care as incepe eu descrierea de 1 Mai de la mare, soc pentru ceea ce a am vazut pe stradutele statiunii ce inca se mai numeste Vama Veche. Oameni de tot felul, de toate natiile, oameni care isi permit sa faca ce vor, si de care nu se ia nimeni. Oameni care nu pot fi numiti intru totul oameni datorita anumitor comportamente, dar care formeaza totusi o multime.
Pentru 3 zile, o forfota completa, parca ziceai ca nimeni nu doarme, poate chiar nici nu dormea. Lumea era in foc continuu, pro si contra curentului. Doritoti de senzatii tari, de multa bere, de sex, de droguri, sau doar de o simpla senzatie de fericire, se plimbau pe plaja ce capata dupa fieca zi o alta culoare, un alt iz...as inclica sa spun ca ”mai de vama veche”.
Daca mi-a placut sau nu in vama? se aude o intrebare....POATE CA DA, POATE CA NU!
Mi-a plact tot ceea ce am facut pentru prima data, si mi-a mai placut pentru ideile care mi-au venit in cap. Recunosc, vama e nascatoare de multe idei, bune, si nebune, nastrusnice as inclina sa cred mai degraba. Mi-a placut pentru ca efectiv nu mi-a pasat de curent, de val, de nisip, de casa, de masa, mi-a placut, pentru ca am fost libera sa fac ce vreau, si cum vreau. Am dansat pe mese, ne-am ferit cortul de indivizi dubiosi cu cutite in maine, am avut schimburi acide de priviri cu posesori de masini, langa care incercai sa te exprimi mai poetic, am facut ceea ce intr-o statiune la mare, de obicei oamenii normali la cap nu fac- sa mergi in club, in pantaloni de munte, si in polar, si tu sa bei ceai, cand oameni beau vodca!
Luata de val, sau de curent, normal ca nu regret nimic, sau poate regret ca nu am mai facut si altele.
Vama iti poate oferi si privelisti in care sa te scalzi si sa te relaxezi, asta daca stii unde sa le cauti, iti poate oferi si prieteni, asa cum iti poate si ”ciordi”, bunuri de lux, cum ar fi I-poduri, sau telefoane.
Te scalzi in nisipul nu tocmai curat, unde speri sa nu se fi usurat altul cu o noapte inainte, inclini sa crezi ca talpa ta nu va fi fericita posesoare a vreunui ac de la vreo seringa buclucasa, si speri ca ciobul de la stica vecinul sa nu perforeze mai mult decat ai putea duce.
Cu bune si cu mai putin bune, cu vant, si ploaie si nori, si soare care iesea numai cand ii zambeai, vama inca mai poate fi locul in care sa-ti dai ”desconect” de la realitate. Posesor de cazare in 1 mai, in Vama, la Corbu, sau la cort, cei care au venit odata la vama, au luat ”microbul”, si-si petrec inca noptile prin cluburile cu nume ciudate, cu mobilier simplu ce-si stiu sfasitul de la inceput pana la sfasitul sezonului.
Dar pana in vama trenurile isi lasa calatorii in functie de preferinte, in statiuni cu nume celebre, gen ”Neptun”, ”Mamaia”, ”Costinesti”. Fiecare statiune cu turistii ei...si totusi fiecare statiune si-a permis luxul de a racola, si de a nu da inpoi. Cert e ca iubitorii de cluburi din Mamaia poate se pot adapta in unele cluburi din Vama, invers mi se pare putin cam greu, daca nu dea dreptul imposibil.
Cine e mai ciudat ca cine, prefer sa nu raspund, si nici sa nu judec, va las pe voi sa decideti.
Imi place Mamaia pentru o saptama fara griji, in care sa lenevesc, sa ma joc (inca nu pot spune sa innot) in piscina, sa stau toata ziua la plaja si sa ma plimb. As prefera in loc de Mamaia o statiune din Grecia, probabil oricare, s-ar simti diferenta indubitabil de la primul pas. Dar imi place Vama pentru oportunitatile care se pot ivi, pentru senzatiile pe care le naste, pentru idei noi si nebanuite!
Ma mai intorc in vama, poate mai curand decat m-as fi gandit...si daca nu mai devreme cel putin între 7 şi 9 augustla FOLK YOU. Intrarea este liberă, pentru că spectacolele se ţin pe plajă. Pe scena de pe litoral vor urca printre alţii Nicu Alifantis, Mircea Vintilă & Brambura, Mircea Baniciu, Florin Chilian, Pavel Stratan, Victor Socaciu & Biroul Executiv, Mircea Florian, Vasile Şeicaru, Mihai Mărgineanu, Ţapinarii.
Acum revin in Bucuresti, si la ceea ce poate descoperi Bucurestiul din mine. Ma gandesc ca mai sunt multe de povestit din vama, unele stau ascunse bine acolo unde e pus un lacat de fier, altele isi vor gasi probabil alti naratori in persoana altor blegeri prieteni mai profesionisti sau nu!
Ce e de spus, tot timpul va fi spus, important e sa stim ca sunt ”SUCCESE CARE NE INJOSESC SI INFRANGERI CARE TE INALTA”. Fii invingator, sau un infrant, prea putin conteaza asta, importanta e calea pe care ti-o alegi!

P.S. Voi derula un kilometraj in borna blogului, km, ce-i voi parcurge eu anul acesta!
Recunosc ca mi-a venit ideea de a face un concurs din asta, la care normal ca as vrea sa particip si eu, dar am riscul de a ma premia singura, asa ca nu voi face asta!
Va invit sa va alaturati kilometrajului meu, daca vreti sa aveti pe 31 decembrie un bord plin!

P.P.S. Anul asta mai vrea sa dansez pe o ploaie ca lumea, nu simple picaturi, si sa cant de fericere, sa dorm sub cerul liber ca odata de mult, sa alerg pe dealuri pline cu verdeata, sa ma scald intr-un lan cu flori...si sa....

And the winner is...

2009-04-29T03:59:00.000-07:00

Asa cum v-am promis, dupa Paste, s-a terminat si joculetul nostru prin munti, si trebuie desemnati castigatorii, cu care vom bea un suc, o cafea, sau vom papa o prajitura.
Adepta comunicarii, iesirea cu premiantii va avea loc luni, 4 mai, ora 19.00, Tip-Top Crangasi!
Dar sa vedem care si cine cunoaste cel mai bine muntii prin care bantuim:
Andreea Miulescu: LOCUL I, 13 recunoasteri
Alexandra CIOABA: LOCUL III, 10 recunoasteri
Alex Popa: 3 recunoasteri
Mihai Serban: 4 recunoasteri
Andrei Vasilateanu: 6 recunoasteri
Claudia Spiridon: LOCUL II, 11 recunoasteri
Elena Toader: 1recunoastere
Leca Cristina:9 recunoasteri

Asadar dragele mele, ne vedem luni, la ora cu pricina, la cofetaria cu pricina, in locatia cu pricina, pentru a celebra, si pentru a da nastere, unui nou concurs, unei noi provocari...deja in minte mea se infiripa o idee!
Daca vor sa ni se mai alature si alti colegi de blogosfera, sau alti prieteni, iesirii noastre, sunt invitati sa iasa din papuci, si sa-si satisfaca poftele in Tip-Top.

Nichita Stanescu N-ai să vii

2009-04-29T01:44:00.000-07:00

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

Viitorul, epava trecutului

2009-04-29T01:42:00.000-07:00

Lupta vieţii

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Numai o parere!

2009-04-29T00:52:00.001-07:00

Urmeaza-ti fericirea, si universul iti va deschide usi, acolo unde erau doar ziduri!

O noua provocare de idei!

2009-04-28T12:58:00.000-07:00

Daca ai avea spiritul lampii, ce ti ai dori sa iasa din ea? Bunica

Daca ai fi un inger de cine ti ar placea sa ai grija? de un copil...pe care sa-l fac sa treaca prin viata mai usor.

Daca ai fi o inima, pt cine ai bate? Pentru cine nu are inimioara.

Daca ai avea 1 ban de aur cui i l-ai da? Tie

Ne e dor de munti, ne e dor de carari, ne e dor de cabane!

2009-04-28T01:06:00.000-07:00

Pe poteci pline de ceata a inceput derularea primelor amintiri ce au tinut o saptamana. Aceeasi saptamana de dupa Paste...poate aceeasi oameni, dar cu alte roluri, alte directii, si sensuri. Totul parea calm, iar pentru unii, a si fost calm, nesimtind cum a trecut pe langa ei furtuna, nesimtind nici macar praful care s-a depus. Oare a fost frumos? Oare am ramas cu ceva din acest cantonament! Oare ne-am indragostit asa cum ne-am propus? De munte, de viata, de scoala, de oameni? Oare valul a dus persoanele unde trebuie? Intrebari peste intrebari!!!! Prin amintiri.
O prima seara plina de imprudenta de a ne arata autoritari, zambete pe la colturi, genoflexiuni in fata. De ce ? Avea sa para un cantonament dur, in care instructorul, e instructor, cursantul e cursant...si fiecate cu oportunitatile lui!. Apropo, ce-o fi aia oportunitate?
Putin speriati de ceea ce avea sa urmeze, dragii de ei au intrat in jocul cu orele nedormite, cu mancarea facuta pe fuga, cu incalziri interminabile si obositoare (acum normal ca exageram, chiar erau dragute), trasee de cateva ore, alarme in miez de noapte, grindina, si ploaie. Deseori imi dau seama ca unele cuvinte pot da o alta conotatie, mult mai grava intamplarilor, si cu toate acestea, nu sunt nici pe departe lipsite de adevar!

Ce am facut in aceasta mult prea mica saptamana, prea putin conteaza, iar pe unde am mers, cu atat mai putin. Important poate e pe langa toate acestea ce am fi putut face, important e sa faca si altii poate daca nu la fel, putin mai bine! Nu am pierdut butonase negre de la statii, nu ne-am ratacit, nu am traversat rauri reci de ti se ducea frigul la sufletel, nu am macat ciorba cu ghiare, si salam cu gem, nu ne-am facut adaposturi in zapada la 4 dimineata, si nici nu am facut orientari prin mlastina, nu am jucat rolul unor turisti tembeli, asa cum nu era sa ne ia nici avalansa, nu ne-am spalat cu apa rece ca ghiata zile la rand, nu am racit, nu am ingrijit copii raciti, cu febra mult prea multa, si cu prosoape pe tiristi, si nici nu am luat raceala de la ei. Nu am plans, nu ne-am zambit strengareste, nu am suspinat, nu ne-a udat Doamne Doamne, nu am fost obositi, si nu, nu am ajuns acasa la 4 dimieata, dupa 18 ore de mers cu masinuta! Iar daca le-am facut pe toate astea, evident ca le-am facut cu un scop. CARE? Lasam timpul sa-si faca damblaua si sa decida. Mi-as fi permis luxul poate sa mai fac si altele, asa cum nu mi-am permis luxul sa fac unele. Si daca pe buze sta intrebarea daca eram obositi? V-as rapunde ca NU...puteam cu totii sa ducem mult mai mult, puteam cu totii sa facem mai multe, cu toate ca erau momente in care parea ca o sa clacam.
Regrete pe undeva? Poate ca ar fi...dar noi nu suntem oamenii regretelor. Plini de viata, si speranta promitem ca ne vom tine de cuvant pe viitor, si nu vom dezamagi. Regrete pentru prea putin...nu mi-a ajuns Apuseniul la suflet, dar ce a fost acolo mi-a ramas bine intiparit in memorie, nu am intrat in Cetatile Ponorului, dar momentul in care s-a renuntat la continuarea traseului a fost crucial, iar daca am fost corecti cu echipele, si nu am dat nota de subiectivism, daca am depunctat mai mult, sau prea putin, un singur martor ne va putea condamna pentru asta! Oricum toate au avut un scop, oricum toti am avut un target. L-am atins?
Acum ma uit in spate la ce a fost, si ce ar fi putut fi, si mi dau seama cate prietenii a legat aceasta saptamana, si poate numai prin asta, si-a atins scopul. Cu cel putin inca un prieten in buzunar, si cu alti cativa in portofel, suntem mandri sa spunem ca am mai inclinat spre munte inca o promotie, nu in Piatra Craiului, acolo unde ne-am facut scoala muntelui, si unde am creat cele mai stranse prietenii, nici la Malaiesti, in Apuseni, la Pades...o cabanuta la o intersectie de drumuri, intre 4 culmi deluroase. O cabanuta inconjurata de branduse, in care a rasunat 5 zile un fluier, in care a domnit voia buna, si spiritul de montaniard.
Ce urmeaza acum? Pai dupa ce a durut si ”Sarutul pe obraz”, duca ce ”Am crezut, si am nadajduit”, dupa ce am demonstrat ca ”Ce e val ca valul trece, de te-ndeamna, de te cheama, tu ramai la toate rece”, dupa ce am privit, am ras, si ne-am indragostit subtil, de ideea de a fi unul singul calator pe creste, dam nastere altor povesti, tesem alte intrigi, si promitem ”Si poate peste ani, ne-om intalni, vom rade, vom plange si ne vom iubi, caci pe veci cu toti prieteni buni vom fi!”
Si daca e sa recunoastem, mai sunt multe de spus, dar care prudenta ne opreste sa o facem. Cu toate acestea, plini de gesturi imprudente, plecam joi la mare!

Mi-e dor de-o nebunie refuzata

2009-04-27T14:42:00.000-07:00

Am lungit mult ziua primei postari de dupa Paste, de dupa Apuseni, de dupa inca un cantonament.
Ce a fost, ce-ar fi putut fi, ce s-a intamplat, cum si de ce? Intrebari fara raspuns....sau cu raspunsuri viitoare.
Azi doar impartasesc cu voi, o melodie ce nu am mai ascultat-o de mult, si care mi-a inviat in minte in aceasta seara.

1. Mi-e dor de traiul simplu si exact
Mi-e dor de-o nebunie refuzata
As da orice ca sa mai mor o data
Pentru-a avea alt rol in primul act

R: Am sa ma sting
Sarac si singuratic
Cu-o nunta neagra
Fara nici o stea

2. In locul tamplelor sa-mi cante cuci
In loc de-o inima sa-mi creasca doua
Pe glezne curga-mi rauri reci de roua
Sa-mi fie hazi sarmanii nuci uituci

3. Nici buna ziua parca n-as mai da
As merge-n munti sa vietuiesc salbatic
S-arunc o caprioara pe jaratic
Si Dumnezeu sa stea la masa mea

Complicatii periculoase

2009-04-15T11:20:00.000-07:00

Ador sa zambesc cand vad aceasta imagine!
In general lumea adora sa se complice fara scop. De ce? Raspunsul e simplu, pentru ca adoram sa ne uitam la ceea ce face capra vecinului, si nu dam doi bani pe cea a noastra. Ba mai mult decat atat de fiecare data, suntem stresati de ce cred cei din jurul nostru despre noi, si mai putin de ceea ce se intampla cu adevarat in sanul nostru? De ce? E simplu pentru ca vrem noi sa credem ca ne pasa.
De ce ne pasa? Ne pasa de cei din jurul nostru, de pasa de familie, de prieteni, de rude....si mai putin de noi. E un moment cand probabil suntem cei mai putini importanti din toata lista de prioritati, si atunci, speram ca totul va fi bine, ca va fi o rezolvare la toate probleme noatre, dar cu toate astea...stam stresati si ne macinam pe interior.
Ce n-ai da pentru un zambet al fiecarui om in fiecare zi?
AI DA CEL PUTIN O FARAMA DE ETERNITATE? sI MISTER?

SALA DE ASTEPTARE-Stefan Hrusca

2009-04-15T04:47:00.000-07:00

1.Sala voastra de-asteptare pentru ceva
Pentru voi sarmanii lumii inima mea
Nu mai vine trenul vostru, ce bine stiu
Si pe linia ferata este pustiu.

                R: Gara-i moarta demult
                   Gara e numai in sat
                   Si de-aici nici un tren
                   N-a venit, n-a plecat
                    Asteptati in zadar
                    Si fluierati la refren
                    Nu exista ce vreti
                    Nu exista nici tren
                    Nu exista nimic.

2.Sala voastra de asteptare asta sunt eu
Seful statiei anunta trenul mereu
Stiu ca vi se face foame dragilor frati
Ca si celalalt din mine luati si mancati.



2. Sala voastra de-asteptare, asta sunt eu
Seful statiei anunta trenul mereu
Stiu ca vi se face foame, dragilor frati
Ca si celorlalti din mine, luati si mancati

3. Nu mai vine trenul vostru, sincer va spun
Insa asteptarea asta nu-i lucru bun
Puneti mana pe unelte si pe refren
Si din voi, sarmanii lumii, faceti alt tren

ASCULTATI

fara tine

2009-04-15T04:32:00.000-07:00

am pomenit de vacanta nu?
Asa ar fi fost daca tehnologia nu ar fi evoluat, si undele de intranet nu ar fi trecut si pe la mine prin casa...dar uite, ca nu s-a intamplat asa, ba chiar a fost contrariu medaliei.

minunati-va si voi azi cu aceasta melodie...

Ce bun e vinul demisec

Ce tristi sunt anii care trec fara tine

Fara o parte din mine

Mai toarnati inca un pahar

Ajuta-te sa uiti macar

Ca fost bine

Cat ai fost parte din mine

Anii trec, multi inainte

Ce mai conteaza acum, ca daca ai fi vrut

As fi putut sa devin, presedinte

Ce bun e vinul demisec,

Ce trist sunt anii care trec, fara tine,

Fara o parte din mine

Mai toarna-ti inca un pahar

Ajuta te sa uiti macar

Ca fost bine

Cat ai fost parte din mine

De ce ai ales asa, de ce iubirea mea, mai exista? trista

Ce-ai vrut din viata mea, mai mult decat pot da

Ani si ani ma voi intreba

Dar de fapt e problema mea....

Hai noroc, hai noroc...hai noroc, hai noroc, hai noroooooc!

EU SUNT...inca o leapsa

2009-04-13T16:22:00.000-07:00

Am ”furat” leapsa de la brainstormer07.wordpress

Acum că tot a ajuns la mine… de ce să nu intru şi în joc?

Sunt: …ironica si zapacita

Aş vrea: cel putin sa traiesc viata fulminant

Păstrez: amintirile acolo de unde nu vor pleca niciodata, in suflet

Mi-aş fi dorit: ca timpul sa nu-mi mai fie dusman

Nu îmi plac: oamenii îngâmfaţi, câinii de pe străzile din Bucureşti care stau în haite, “politica” românească, prostia peste medie a unora… ş.a.m.d.

Mă tem: sa nu fiu influentata

Aud: numai ce-mi convine

Îmi pare rău: Ca nu am fost acolo, cand a trebuit sa fiu, si am pierdut o fiinta, pe care nu o sa o mai vad niciodata, pe care am iubit-o si care m-a crescut!

Detest: arogantii, prefacutii, oamenii fara suflet care nu respecta, si sunt fara valoare.

Îmi plac: cei ce au curajul sa-ti spuna in fata ceea ce cred, si nu pleaca urechea, dupa cum bate vantul

Nu sunt: ...decat o parere

Dansez: ma zbengui, cant...nu ies in evidenta, analizez si ma pliez situatiei

Cânt: DA...TARE SI FALS

Niciodată: … nu vei reusi sa ma determini sa te urasc....nu, draga cititor anonim ce speri in stergeri de blog...nici macar pe tine, nu te poti ridica nici macar acolo.

Rar: nu mi-am pus problema asta, probabil ca e greu de prountat...asa ca o fac RaR

Plâng: de fericire, si rad la tristete....plang cand altu plange, rad cand celalt rade.

Nu sunt întotdeauna: eu, pot fi si tu...oricum tu esti cel care ma faci sa ma schimb omule

Nu îmi place de mine: cum sa nu imi placa de mine...hai sa fim seriosi

Sunt confuz: asa...si?

Ar trebui: ar cam trebui sa-mi dau seama ca prieten ti-e cel care iti este alaturi, atunci cand tu ii spui ca nu mai ai ce discuta cu el

Iubesc: muntele si marea....viata...si pe tine!

Dau leapsa la Nana, Claudia, Vas si Crisu.

Azi luam vacanta!

2009-04-13T16:02:00.001-07:00

Astazi luam vacanta oficial, si eu si blogul meu...plecam pe carari ....
Tot azi mi-am dat seama ca nici nimic nu e prea mult, ca altii sa nu faca cunostinta cu ce am facut si eu!
Azi am constientizat ca viata e frumoasa pentru ca zambesti in fiecare zi, daca ai fi trist, nu i-ai vedea partea buna niciodata, ai fi meschin si inchis in tine!
Azi mi-am dat seama ca orice ti-ar zice unu sau altu, tu faci tot ce te taie capul, si ce-ti sopteste inima, si daca nu faci, cel putin gandesti...simti
Azi a fost o zi scurta....dar indeajunsa pentru a-ti da seama ca prietenii sunt cei care umplu paharul!
Azi m-am indragostit de frumos....de cantec....de traire....si cine stie, poate chiar si de tine!
Maine e vacanta, maine, ce-a fost azi deja e istorie.
Plecam acasica, ne intoarcem de acasica si merem in cantonament...inca un cantonament, oare acelasi cu cel de anu trecut? nici pe departe...alti oameni, alta generatie, alti prieteni, alte povesti...”despartirile se nasc si mor, in fum de mici, si gust amar de bere!!!!!”
Sarbatori fericite dragi blogeri, sarbatori fericite dragi prieteni, si sunt sigura ca si in aceast an, ca in fiecare de altfel, Lumina Invierii va aduce in inimile noastre tot ce e frumos.

Piatra Mare.....mult prea mare, ca de obicei....

2009-04-13T04:34:00.000-07:00

Totul a plecat de la o idee....si au ajus in 9 ore de merrrrssss....putin ar zice unii...prea mult poate pentru altii.
Pentr noi, cei 13 negri mititei (unii mai negri si altii mai mititei) care au plecat din gara din Bucuresti la ora 06 dimineata, a fost doar perfect!
Un mic accident la inceput, cand unii dintre noi ”si-au dat drumul ” din tren la propriu, ca o mic aterizare de pe marte, numai ca o aterizare in genunchi, catastrofala pentru noi pantaloni, proaspat achizitionati, dar fara incidente vitale.
Si voiosi o luam noi spre Dambul Morii...ne astepta un traseu lung, asta o stiam cu totii...cred.
Primul popas...al doilea popas...al-N-lea popas...altii au luat-o inainte, si grupuri grupuri, cu mici regrupari, si discutii, urcam voiosi, facem poze....si tot ne intrebam unde e cabana de nu mai apare in orizontul nostru.
Cabana Piatra Mare situata la 1628m altitudine (un ideal pentru un prieten de-al nostru care nu poate depasi nici fizic, nici psihic altitudinea de 1500m) ne astepta in bataia vantului, si in lumina soarelui.
Pauza pentru o binemeritata supa...pauza 20min pentru un mic bronz, poze ca cateii....priviri codase catre primul varf....adevarul gol-golut ca de fapt noi tre sa ajungem pe al II-lea...varf....intarzieri...o bere....2 beri....si dai batai la drumul, ca drumul e lung...si frigul ne intra deja in oase.
Deja ajunsesem in portiuni cu zapada...zapada inghetata....noi bocanci trebuiau sa-si arate valoare, si si-au aratat-o pana cand am trecut prin rau!
Si dai si urca...si da-i si fa poze, si da-i si priveste, si da-i si zambeste. Totul decurgea conform planului, cu o mica intarziere de o ora...dar inca puteam spera ca-l vom mai prinde (inca nu stiam ca nu exista trenul, nu numai ca nu puteam sa-l prindem). Dar iata-ne pe varf (vf Piatra Mare 1843m), mandri facem cu totii poza cretina cu indicatorul, si luam MAREA HOTARARE....coboram pe la Susai-Prdeal...ca deh, nu mai avem timp, si astfel avem si avantajul ca nu vom mai parcurge km de sosea dintre Timisul de Sus si Predeal. Zis si facut....o luam cu forte proaspete la vale pe cruce rosie (si mi aduceam eu aminte ca marcajul cu pricina este folosit în special pentru marcarea traseelor de legatură cu marcajul principal de creastă...deci teoretic totul avea sa fie ok!). Si dai si coboara, si da-i si coboara...si ne intersectam cu punct albastru...SEDINTA...mergem pe punct, ca uite dam direct in Predeal, nu mai urca pana la Susai, deja aveam sa cred ca universul tine cu noi mult prea mult!
Si pe Punct, incepe urmatoarea serie de coborari prin padure...si cautam punctul in locurile cu defrisari, si gaseam punctul..si coboram veseli....aveam sa prindem trenul!
”Uite..aia o fi soseaua in departare?”..”La asta m-am gandit si eu, dar totusi sa nu fie niste lacuri...”...si lacuri au fost...si o Cabana cu vreo 20 de caini, si cu 2 oameni integri....”Nu va suparati...spre Predeal? incotr-o?”...1-2 ore..poate mai mult...in directia....aia....care e clar ca era diferita de ailalta si de cea de peste deal....Increzatori o luam la pas, prin padure....credem noi ca pe valea Prahovei...facem supozotii cum ca peste deal e Predealul, si ca noi ne indepartam de el...dar nu luam in calcul supozitiile....avem iluziile spulberate de un sofer de 4X4...”Aia erau beti...trebuia sa treceti garla si dadeati in Predeal...va indreptati spre Timisul de Sus....mai aveti...DA...mai aveti ceva pana la DN...”TRIST oameni buni, deja moralul unora era la pamant, deja veselia mea era peste masura, si enervanta pentru unii...deja nervii ca un Tico nu a vrut sa opreasca erau intinsi...dar nu-i nimic, suntem o forta!!!!nu sarim gardurile la oameni....dar trecem raurile....si ajungem in TIMIS...in fata la POSTA...de unde asteptam sa fim ridicati de 4 taxiuri....unul care vrea sa ne fure mai mult ca altu!
Facem nasu...doar unii...tradatorii nu au fost cu noi, dormim in tren..si ajungem sub dush al 1 noaptea...S-A TERMINAT!
cel putin pentru azi!
Daca ne-a placut....neh...dar mai vrem sa mai mergem odata!
Ciudat, ca oamenii care s-au strans in aceasta iesire nu au mai mers niciodata toti la munte, si cu toate astea, lucrurile au decurs fff bine...fara incidente...
Ma bucur, si la cat mai multe iesiri de 28km, dupa Paste!

Astazi ne plimbam prin....

2009-04-11T11:26:00.000-07:00

Facand abstractie de omuletul albastru....suntem in muntiiiii?

Ce e val...ca valul trece

2009-04-11T09:36:00.000-07:00

Glossa-Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

haideti sa vorbim despre dezamagiri!

2009-04-09T14:39:00.000-07:00

Cum e sa fii dezamagit? CAM TRIST! stiu, acum intrebarea e cum e sa fii dezamagit din partea unor oameni de la care efectiv asteptati mult mai multe....pai da...SI MAI TRIST!
sau...cum e sa te dezamageasca un prieten, vorbindu-ti urat la telefon...lasandu-te fara cuvinte....SA INCERCAM UN EXTREM DE TRIST! cum e sa te dezamageasca niste oameni in care iti pusesei mai multa baza si mai multa incredere, dar care se pare ca se lasa foarte usor manipulati...CAM NASPA.de ce se intapla toate acestea?
pt ca deseori suntem dezaMagiti, de oamenii in care credem, si astea sunt dezamagirile cele mai mari! nu ne pasa daca un neica nimeni a facut, a dres...dar ne pasa cand un prieten drege si face! asta e omul, fiinta conceptuala cu suflet, care isi doreste multe, si rareori isi da seama ca nu are nimic! Fii om omule, e cel mai mare lux pe care ti-l poti permite!

Datoare

2009-04-09T13:54:00.000-07:00

Stiu ca sunt datoare cu niste masive, dar din pacate, bloggerul, imi face multe figuri!!
Nu vrea sa incarce fotografii, asa ca azi ma voi limita la o scurta descriere!
Adica, ce sa mai zic, o singura fraza...”in perioadele cu cer senin, doar de pe el, se vede marea”;)

dincolo de munti sunt din nou munti...

2009-04-07T15:47:00.001-07:00

Nu pot spune, decat ca dincolo de munti, sunt tot munti.
Adevarat ati spus mai fetelor, era Apuseni, felicitari pentru detalii.
Azi mi-am propus sa mergem in nordul tarii, dar din pacate serverul nu vrea sa incarc ceva, deci sunt nevoita, sa fac drumul spre cel mai inalt munte, din nord, un munte, unde iti poti face scoala de viata....unde gasesti lacuri glaciare, unde a fost omorat Nechifor Lipan...Acum ca v-am testat si cultura generala, sunt curioasa, cine va ghici! Ce detaliu va va determina oare sa afirmati muntele corect?

1 MAI 2009-VAMA VECHE

2009-04-06T17:37:00.001-07:00

1. Nu am decat o valiza
Este mica, dar e grea
Plec la mare zece zile
Si mi-am pus de toate-n ea
Merg cu un sofer simpatic
Un baiat inalt si brun
Ma asculta si-mi zambeste
Intelege tot ce-i spun

R: Iarta-ma, dar ma grabesc
Plec cu primul tren la mare
Vreau sa stau intins la soare
Linistea s-o regasesc
Ma asteapta draga mea
Fata neagra de culoare
Pe nisipul ars de soare
Ma grabesc s-ajung la ea

2. Timpul trece, trenul merge
Mai schimbam o vorba-n noapte
Trecem podul Cernavoda
Dunarea ramane-n spate
Dimineata la Constanta
O pornim catre Neptun
Iar vecinului din dreapta
Zau abia astept sa-i spun

Respiratii incinse pe poteci ascunse... Totul ma convinge sa plec

2009-04-06T17:15:00.001-07:00

Ciucas fuse...dar putini cunoscatori...hmm...not good!!!!
Azi unde sa mergem, unde sa mergem? Ce parere aveti de niste...
Probabil va intrebati daca exista asa ceva la noi? Ei se pare ca exista!!!
Unde, acolo unde inaltimea nu a fost cea care si-a spus cuvantul, acolo unde peisajul e mirific prin insasi natura lui. Ghetari pe timp de vara? DA....
Un loc mirific....UNDE? Inapoi pe creste Inapoi in munti
Deschizand un sertar
O crenguta de brad
In amintiri
O ridic si-o sarut
Ma invalui pierdut
In amintiri
Clipe de-odinioara chiuind intr-o gara
Cu prietenii din munti
Maine voi pleca iara, ca-ntr-o zi de vara
Sus in muntii cei carunti

Foc de tabara-ncins
Ca un gand mi-am aprins
In amintiri
Langa tine-am aflat
Clipe de neuitat
In amintiri
Noptile de vara cu prieteni din tara
Toti cantand si povestind
Respiratii incinse pe poteci ascunse
Totul ma convinge sa plec

Inceputul sfarsitului

2009-04-06T05:52:00.000-07:00

E prea geniala fraza, ca sa nu o imparatasesc cu voi:
”Pe terasa hotelului femeia savureaza un cognac...Pe buza paharului este zahar!”
M-am impiedicat intr-o privire...
Oricum cerul e albastru...si senin :)

O noua saptamana, un nou sir de munti

2009-04-05T15:32:00.000-07:00

Muntii de pe finalul saptamanii trecute, asa cum ati ghicit majoritatea erau Ceahlau. Le era imposibil sa fie Piatra Mare, deoarece barajul de la Izvorul Muntelui ce se zarea nu isi avea locul. Le era imposibil sa fie si Calimani, deoarece nu se observau urme de roci vulcanice, cratere, si detalii de genu, ca sa nu mai vorbim de povestea cu barajul din nou...deci ATENTIE DRAGILOR!!!
Dupa cum vedete, noi ne-am schimbat din nou infatisarea, de data aceasta ne-am dat pe un albastrau, nu e cristalin ca cerul intr-o zi insorita, dar e placut ochiului.
Azi, mergem unde nu am putut sa mergem in weekend...Nu sunt inalti, deci nu sunt cunoscuti pentru asta, ci mai mult pentru formele ciudate pe care le au, si pentru peisajele mirifice pe care le pot forma iarna. Te poti pierde extrem de usor in ei, daca nu dai atente marcajelor, care sunt din an in pasti, sau daca nu esti atent la cursul vailor. Cu toate acestea...weekendul viitor, tot ii fac.

Hamlet

2009-04-05T15:28:00.000-07:00

Teatrul nu a existat pana nu s-a nascut William Shakespeare. Este atat de simplu.

The facts are these. Sala? Plina ochi. Piesa? In cele 90 de minute ale sale reprezinta de fapt o versiune condensata a dramei printului danez. Actiunea se opreste in momentul uciderii lui Polonius, iar numarul personajelor este redus la cele esentiale dezvoltarii povestii: Hamlet, regina Getrude, unchiul lui Hamlet, Ofelia, Polonius, Laertes, Horatio si fantoma regelui.

Personajele (cu exceptia spectrului) au stat pe scena pe durata piesei, asteptandu-si randul pentru a intra in joc. Ofelia este cealalta exceptie pentru ca cineva trebuia sa stea in spate sa loveasca toba, pentru a crea un fond acustic grav pentru lamentarile lui Hamlet.

Specific lui Shakespeare este limbajul sau atat de poetic, complex si totusi fluid. Traducerea in romana nu rapeste din frumusetea naratiunii. Aceasta vina apartine doar poticnelilor ocazionale ale tinerilor actori, desi ce-i drept, nu au fost suparator de multe. Domnisoara care a jucat-o pe Ofelia parca este "campion" la aceasta categorie, dar pana si Hamlet a avut o scapare la un moment dat si a trebuit sa reia un cuvant.

Nu trebuie sa le port pica actorilor ca doar erau imbracati in izmene si asta poate sa-i creasca gradul de nervozitate oricui. Bine, nu chiar izmene, dar o imbracaminte ciudata care implica mult mult lycra, din cap pana in picioare... asta in cazul baietilor pe care am ajuns sa-i cunosc cu o precizie anatomica.

Lucrul acesta m-a distrat doar in primele 10 minute ale piesei pana cand m-am obisnuit. Mihai Muntenita (interpretul rolului Hamlet) si-a jucat bine rolul, interpretand bine furia retinuta a personajului. Retinuta la inceput si descatusata pana la sfarsit. Se cuvine sa fie cel mai bun actor din trupa, urmat poate de Raluca Caragiouiu (regina Gertrude). Radu Mocuta (Horatio) nu mi-a placut mai deloc pentru ca mai degraba recita o poezie decat sa spuna niste replici.

Laertes (Eduard Haris) a avut doar doua povete de dat Ofeliei (Iulia Feraru) dupa care nu a mai interactionat deloc cu personajele. Polonius (Alex Marculescu) a avut mai multe de spus, in timp ce-si presara faina (cel putin asta cred ca era) in cap. Probabil dorinta era sa simbolizeze varsta avansata a personajului prin asternerea de praf imaginar pe el. Scena s-a umplut apoi de faina care pana la urma a ajuns din belsug pe izmenele actorilor. Cam greu sa simti vreun fior launtric in timpul monoloagelor lui Hamlet... daca are colantii plini de faina. :)

Dar este de apreciat oricum efortul actorilor de a pune in scena aceasta piesa a pieselor. Shakespeare este intotdeauna placut, iar cand se adauga un varf de ridicol cu atat mai bine, pentru a avea o experienta cu adevarat suprarealista. Restul... este zgomot.

Invata-ma sa iubesc

2009-04-04T06:24:00.000-07:00

Taxi - Invata-ma sa iubesc

Nici nu stiu ce-as vrea sa faci
Sa ma iubesti sau sa te prefaci
S-ar putea sa regreti ca m-ai intalnit
E-atat de greu sa fiu iubit
Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic
Nu mai stiu sa mangai nici macar un plic
Nu, nu sunt asa
Pur si simplu asa e viata mea
Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Refren:

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

N-am mai zburat de atata timp in vise
N-am mai umblat printre nori
N-am cantat de-atata timp in vise
N-am mai visat in culori
Nu, visele mele nu mai au chip, nu mai au glas
Si sunt singurul lucru care mi-a ramas

Refren:

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Refren:

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma...
...sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

Si-as mai vrea sa te rog sa nu uitam
Dragostea e simpla, dar noi cand ne iubim o complïcam

Cineva intainte

2009-04-04T06:07:00.000-07:00

Cineva inainte-TAXI-click aici daca vreti sa ascultati

N-ai cum
Sa te prefaci ca nu exist.
N-ai cum
Sa spui ca vii si sa nu mai vii niciodata.
N-ai cum
Sa uiti ca e ziua mea.
Cineva, inaintea ta, era experta in asa ceva.

Asa ca n-ai cum sa ma ranesti.
Cineva a facut asta deja, inaintea ta.
N-ai cum sa ma ranesti,
Dar ai putea, in schimb,
Sa ma iubesti ...

N-ai cum
Sa ma lasi singur de sarbatori.
N-ai cum
Sa nu asculti si sa nu-mi vorbesti
O zi intreaga.
N-ai cum
Sa te joci cu viata mea.
N-ai cum
Sa te prefaci ca nu exist.
N-ai cum
Sa spui ca vii si sa nu mai vii niciodata.
N-ai cum
Sa uiti ca e ziua mea.
Cineva, inaintea ta, era experta in asa ceva.

Asa ca n-ai cum sa ma ranesti.
Cineva a facut asta deja, inaintea ta.
N-ai cum sa ma ranesti,
Dar ai putea, in schimb,
Sa ma iubesti ...

N-ai cum
Sa ma lasi singur de sarbatori.
N-ai cum
Sa nu asculti si sa nu-mi vorbesti
O zi intreaga.
N-ai cum
Sa te joci cu viata mea.
Cineva, inaintea ta, era experta in asa ceva.

Asa ca n-ai cum sa ma ranesti.
Cineva a facut asta deja, inaintea ta.
N-ai cum sa ma ranesti,
Dar ai putea, in schimb,
Sa ma iubesti ...

, era experta in asa ceva.

Asa ca n-ai cum sa ma ranesti.
Cineva a facut asta deja, inaintea ta.
N-ai cum sa ma ranesti,
Dar ai putea, in schimb,
Sa ma ïubestï ...

Urcam..putin spre nord, nu neaparat in inaltime

2009-04-02T13:53:00.000-07:00

Pe Sureanu am urcat, prin Sureanu am alergat...sau pe Sureanu...da da...pe dealurile alea, pline pline cu mure!!!!!
Astazi, mergem ”pi la mine pi acasa”....nu e inalt, nu e nici spectaculos, nu e nici palpitant de urcat pe el...urci pana pana...normal, ca pana ajungi sus!!!!
Are diverse forme de stanci, pentru asta este intradevar cunoscut!
Va dau ca si punct de reper, nu va luati dupa ceea ce scrii pe foto.

YES GIRL

2009-04-02T05:37:00.000-07:00

Nu stiu cati dintre voi a avut placerea de a urmari ”YES MAN”, eu recunosc, am adormit la el, dar nu pt ca nu ar fi fost el interesant. Bun, ideea ce, cu riscul de a copia putin conceptul ma bag in provocare, nu pentru un an, ci pentru o luna, spune DA la orice, si fa fata aventurii.
Bine-Rau, timpul este cel ce va decide, important e sa faci lucruri pe care nu credeai ca le vei face, sa spui chestii pe care nu credeai ca vei avea puterea sa le zici, sa iei decizii si sa fii raspunzator pentru ele...sa spui DA....pt luna aprilie, imi voi permite luxul sa spun doar DA...DA...DA....
Mai incearca cineva?

Frumos....

2009-04-01T12:54:00.000-07:00

Vreti sa spuneti ca Transalpina e singura care v-a marcat din traseele de anul trecut, as indrazni sa sustin ca au mai fost si altele. Pentru cei ce nu stiu, Transalpina e soseaua din Romania situata la cea mai mare altitudine...yep, nu e Transfagarasanul.
Unde mai duce ea? Pai in muntii, in care mergem astazi :)
Singurul lucru cu adevarat impresionant e faimosul lac Glaciar, pe care il puteti admira, in rest numai dealuri, si la un moment dat ai imaginea unui superb baraj pe raul Lotru.
Deja dragii mei sunt mult prea multe informatii....pt muntele ce urmeaza
Am incarcat foto cu muntii, cu lacul glaciar, si cu panorama barajului...
FElicitari pentru PARANG. Bravo, oricum muntii de azi sunt usurei, dar va pregatesc o surpriza pt weekend.

Adevarul este unul singur...

2009-03-31T12:06:00.000-07:00

Este superb, dar pana sa urcam pe el, sa-i felicitam pe cei ce au avut inspiratia sa spuna RETEZAT. Asa este, Retezatul domneste prin tot ceea ce are, Romania in partea lui. Ceea ce impune Fagarasul in centru, face Retezatul acolo, in coltul lui.
Astazi, asa cum v-ati dat seama, ramanem la inaltime, din nou :P
Alb iarna, si plin de pietre vara, urcusul si coborasuri, si senzatii placute de invingator. Domina prin inaltime, si dau nastere unui rau ce se numeste Gilort. Ei sunt...

Fotografiile care nu sunt ale mele, sunt in dreapta cu numele site-ului, sau autorului, daca acestea sunt supuse legii copy-rightului.

Poate totusi nu mai sunt tot eu....

2009-03-30T14:47:00.000-07:00

Domnisoara...e atat de scurta viata asta, si noi o irosim fara sa ne dam seama...asa ca eu iti sugerez, ca daca vrei sa traiesti putin mai mult, ar trebui sa cam renunti la o parte din ceea ce faci, si sa te relaxezi, sa calatoresti, sa te mplimbi, sa asculti muzica...
Si mica domnisoara, statea, si nu-i venea sa creada ce-i auzeau urechile....
O..DA...apasam pe butonul magic, renuntam la tot, si ne facem alta viata...
TEnsiunea prea mare...mult prea mare...OFFF

Totusi ....

Ma privesti mereu
Parca n-ai vedea ca sunt tot eu, parca n-ai vedea
Ma atingi mereu
Parca nu ai sti ca sunt tot eu, parca nu ai sti
Mana luneca prin plete
Se opreste lin pe sanul tau.

Vreau sa iti vorbesc
Dar cuvintele mi se opresc, parca se topesc
Privirea ta m-apasa
Si patrunzi incet in gandul meu.

Poate totusi nu mai sunt tot eu
Poate vreau sa pleci din gandul meu
Poate te-am iubit prea mult sa te pot uita
Poate nepasarea m-a cuprins
Poate ca destinul ne-a invins
Poate am sa plec zambind eu din viata ta.

Patul ravasit
Trupul tau e gol si adormit, chipul fericit
Luneca-n fior
Raza lunii peste sanul gol si zambesti usor

Nu stiu cum sa-ti spun ca voi pleca
Cum sa-ti spun ca nu mai esti a mea.

Poate totusi nu mai sunt tot eu
Poate vreau sa pleci din gandul meu
Poate te-am iubit prea mult sa te pot uita
Poate nepasarea m-a cuprins
Poate ca destinul ne-a invins
Poate am sa plec zambind eu din viata ta.

Da, asa o sa fac, o sa ma relaxez mai mult, o sa merg la teatru, la filme, in parc, la cosmetica...o sa ma reorganizez, o sa am schite fixe, si vise marete, nu imi voi permite un singur lux...sa mi irosesc viata...o sa renunt la adrese de mail, la unele sedinte, si o sa calatoresc mai mult...daca se poate, o sa o fac si pe asta...si o sa ma reindragostesc....nu vreau prin tristetea mea, sa nasc priviri triste, eu nu sunt omul trist, sunt doar cel care reuseste extrem de repede sa treaca de la o stare la alta...poate un pic prea sarcastica, mult prea ironica, prea atenta la detalii, care nu uita nimic, si iarta tot, trecand cu vederea peste multe. Care investeste mult, pune mult prea mult suflet, si asteapta nimic, care e dornica de dragoste, dar zgarcita cu iubirea...
Uimitor cum unii isi pot forma pareri dintr-o singura privire, uimitor cum unii te cunosc, inainte sa le zici ceva, si mai uimitor cum poate pentru o fractiune de secunda destinul m-a invins...hmm dap...victorios, dar nu invingator, invinsa, dar niciodata infranta...

Astazi ne vom plimba prin...

2009-03-30T14:42:00.000-07:00

Dezamagita ca atat de putini au recunoscut varful de ieri. OFFF...era Negoiul, oricum felicitari celor care nu s-au lasat indusi in eroare.
Astazi ne indreptam mult mai in vest, spre cei ce strajuiesc de acolo inaltimile. Superbi munti, cu poteci line, si pante abrupte, cu lacuri glaciare, si varfuri ce depasesc 2500 de metri. Imi propun sa ma relaxez pe cararile lor la vara. Ei sunt....